FILOZOFIE. Henri BERGSON, Energia spirituala

Henri BERGSON Energia spirituala Traducere de Bogdan Ghiu, Editura Meridiane, Colectia „Major“, Bucuresti, 2002, 150 p., f.p. Transformind demersul filozofic intr-o cale a intrebarilor directe si esentiale, incercind sa inlature „pacatele filozofiei“: „prea mare abstractiune“ si „prematura autoreflectie a spiritului“ (p. 5), Bergson a reusit sa transforme spectralitatea filozofiei, replierea asupra ei insesi, intr-o privire care se abandoneaza lucrului intrebat, netulburata de traditii si prejudecati. „Vitalismul“ bergsonian se traduce printr-o preocupare pentru datele esentiale si „imediate“ ale vietii, ale elanului vital si ale energiei spirituale care strabate si determina intreaga evolutie a vietii. „Energia spirituala“ – tema centrala a textelor selectate si traduse de Bogdan Ghiu din colectia al carei prim volum vi-l prezentam – „se deosebeste de celelalte forte prin facultatea de a extrage din ea insasi mai multe decit contine“ (p. 19), este forta constiintei „coextensiva vietii“ in dublul ei aspect, de instinct si inteligenta, de mecanism si alegere. Constiinta, spiritul, nu atinge plenitudinea in gindirea de sine, in autoreflectare – ca la Hegel –, ci devenirea ei inseamna creatie, alegere, actiune, libertate. Constiinta inseamna memorie, acumulare a intregului trecut in prezent si, in acelasi timp, privire spre viitor, actiune, atentie, inseamna permanenta alegere ca expresie a atentiei […]