PROZA. Haruki MURAKAMI, Padurea norvegiana

Haruki MURAKAMI Padurea norvegiana Traducere si note de Angela Hondru, Editura Polirom, Colectia „Biblioteca Polirom, Proza XXI“, Iasi, 2002, 378 p., f.p. Am inceput lectura romanului Padurea norvegiana de Haruki Murakami impins de curiozitatea descoperirii unei scrieri exotice si individualiza(n)te, asemenea culturii din care provine autorul. Spre surprinderea mea insa, am descoperit o mostra de literatura americano-europeana ce nu aminteste decit, eventual prin numele personajelor si al locurilor, de spatiul literar nipon. Sa fie oare din cauza admiratiei, deschis marturisite de Murakami, pentru scriitorii americani? Sau sa fie o tendinta de „globalizare“ a literaturii? Sau, pur si simplu, aderarea la canonul literaturii universale sa se faca si printr-un mimesis al operelor (deja canonizate) europene si americane? Poate cite putin din fiecare. Este de mirare, totusi, ca Murakami nu a simtit nevoia sa exploateze propriul sau filon cultural, asa cum au facut-o, de exemplu, marii romancieri sud-americani. Sau ma gindesc la modul in care a stiut sa surprinda/ pastreze europeanul Eliade spiritul indian in Maitreyi, in vreme ce Murakami procedeaza exact in sens invers: autohtonul se „instraineaza“ prin abandonare. Privit din aceasta perspectiva, pentru un cititor familiarizat cu romanul-confesiune european si/sau american, cartea lui Murakami nu ofera surprize notabile. Eroul cartii, […]