POEZIE. Nicolae COANDE, Folfa

Nicolae COANDE Folfa Editura Vinea, Bucuresti, 2003 Anuntata in prezentarea de autor a volumului precedent, Fundatura Homer (2002), Folfa este o dovada a consecventei tematice a lui Nicolae Coande. Fincler, fotograf al copilariei, eponim pentru volumul din 1997, este reprezentarea concurentei poetice. A face poezie inseamna ca „aparatul e intotdeauna la mine petrecut dupa git/ gata de clampanit:/ fis! poza la minut eternitatea cu ochii holbati rivalul lui Fincler“. Pis-lire, indignarea manifestata fata de generatia sa poetica in poemele din 1997, apare si aici, dar usor atenuata, intrucit Folfa se preocupa de conditia (ontologica) a poetului: „modelul meu […]/ este Ahasverus“, repede corectata de un enunt cum ar fi „da stiu ca m-am infierbintat!“. Poetul cinta in lumea mizera in care traieste, nici calda, nici rece, locuieste intr-un univers putrefact, iar limbajul este pe alocuri modelat dupa chipul si asemanarea acelei lumi, teribilist-trivial: „viata seste unt monstru feminin caruia sexul i-a intrat de mult in creier/ si de acolo fute lumea.“ (Amor mic cu literatura) sau „si pe aici/ a trecut moartea/ un adevar de semne noi ce se divid cu simplitatea unui cuplu/ obosit/ ce-si mai ofera doar sinteza miinii masturbarea intensitatea/ unui cintec devastate“ (Prapastia cu ochi albastri). […]