PROZA: Nick HORNBY, Febra stadioanelor
- 04-01-2005
- Nr. 254-255
-
Gabriela MIHALACHE
- RECENZII
- 0 Comentarii
Nick HORNBY Febra stadioanelor Traducere si note de Andrei Gorzo, Editura Polirom, Colectia „Biblioteca Polirom“, Seria „Proza XXI“, Iasi, 2004, 324 p. Puternic contextualizat, romanul lui Nick Hornby abroga „conventionalele“ capitole, in care tumultul epic isi urmeaza nestingherit parcursul catre un binemeritat climax, in favoarea unei ordini naturale (ar spune impatimitii), cea a turului si a returului. Pentru un scriitor care publica primul sau roman in 1992, cind primatul textului devine dictatorial, ignorarea acestui dat si fidelitatea fata de realitatea nepervertita prin scris par a fi o alegere surprinzatoare. Si asta, evident, nu dintr-o inadecvare involuntara, ci cu o fina ironie: „Daca ar fi sa ma gindesc la o singura eliminare pe care s-o iau cu mine pe o insula pustie, ar fi neaparat cea a lui Bob Hazell de la Walves, eliminat in ultimul minut dintr-un meci de baraj in turul patru al cupei, jucat pe Highbury, in 1978, cind scorul era 1-1“ (p. 295) – cit de carnavalesca ar aparea aceasta eliminare pe insula lui Grosan! Viata de microbist, consemnata minutios, sub forma unui jurnal de echipa, este la Hornby traire efectiva, pasionala, cind mersul pe stadionul Highbury, al celebrei Arsenal, este pregatit de fiecare data cu fervoarea […]