Sa nu-l lasam intact pe Rimbaud

Vasile POPOVICI Rimbaud Editia a 2-a revazuta, Editura Cartea Romaneasca, Colectia „Critica&Istorie literara“, Bucuresti, 2006, 150 p. „Daca vreau sa-l inteleg pe Rimbaud, ii citesc pe marii lui exegeti francezi“ – iata, formulata cu aproximatie, o (posibila) reactie fata de lectura unui studiu monografic romanesc despre poetul „cu talpile de vint“. Obiectia ar putea fi usor demontata si taxata ca prejudecata grosolana, insa ramine in picioare intrebarea de ce ar incerca un roman sa propuna o noua interpretare a textului rimbaldian, cind si asa solutiile hermeneutice de pina acum – puse pe tapet de nume sonore, de la Jean-Pierre Richard, Jacques Rivière, pina la Yves Bonnefoy, neuitindu-i aici nici pe Benjamin Fondane, care a publicat in anii ’30 un studiu intitulat Rimbaud le Voyou, si nici pe Marcel Raymond sau Hugo Friedrich care-l comenteaza in contextul poeziei moderniste – au fost partiale, friabile, discutabile. Majoritatea sint niste jocuri seducatoare pina la urma, jonglind cu ipoteze dintre cele mai fanteziste, reusind sa adinceasca si mai mult aura irationala, misterul locuirii de catre zeu, opacitatea semnificantului imposibil de redus la scheme ordonate, in loc sa vina cu demonstratii convingatoare care sa mai tempereze elanul interpretativ care e, se vede bine, inca foarte […]