Mihail Sebastian

Sînt rînduri confesiv-premonitorii pe care Mihail Sebastian le scria în 1931 şi care, îmi place să cred, ar putea oferi un răspuns „concluziilor“ desprinse de Marta Petreu după selecţia unor articole politice publicate între 1928 şi 1934 de Sebastian în publicistica vremii. E adevărat că în ultimii ani s-a înregistrat o tendinţă de idealizare a lui Mihail Sebastian. Acesta a fost transformat într-un reper moral în cadrul generaţiei sale, iar studiul Martei Petreu e bine-venit, dar pentru cunoscătorii textelor (nu doar politice) ale lui Sebastian nu face decît să echilibreze balanţa, fără însă a o înclina în partea opusă, aşa cum îşi doreşte autoarea. Incompatibilităţile din viaţa lui Sebastian sînt evidente, dar tonul acuzator şi tendenţiozitatea abordării lipsite de nuanţe duc la autosubminare. Ceea ce ar fi trebuit să fie o concluzie a unui studiu obiectiv se vădeşte a fi premisă, un scop al cercetării: „Pot demonstra că ideile lui Sebastian provin, în proporţie de măcar 90 la sută, din laboratorul de gîndire politică a lui Nae Ionescu“, scrie Marta Petreu…   După încercarea mai degrabă nereuşită a lui Teşu Solomovici de a repune în circulaţie o parte dintre textele publicistice ale lui Sebastian, la sfîrşitul anului trecut, Editura Hasefer […]