„E prima dată cînd reprezint România“
Interviu cu Norman MANEA
- 23-10-2008
- Nr. 446
-
Carmen MUŞAT
- EVENIMENT
- 1 Comentarii
Dragă Norman, ai mai fost la Frankfurt şi în alţi ani şi ai, deja, o imagine despre Tîrgul de Carte. Cum ţi s-a părut ediţia de anul acesta? Cum s-a văzut prezenţa României şi ce a însemnat, pentru tine, prezenţa de acum la standul României? Comparativ cu anii precedenţi, standul României mi s-a părut că arată mai bine; înainte era foarte dezavantajat şi provincial, din cîte îmi aduc aminte, chiar comparat cu ţări vecine, ca Ungaria, Polonia, Cehia. Acum arăta mult mai bine. Cît priveşte participarea mea, e prima dată, în lunga mea existenţă, cînd reprezint România. N-am fost niciodată revendicat de România. Chiar şi la conferinţele internaţionale la care am participat şi la care diverse ambasade străine dădeau cîte o recepţie pentru scriitorul ţării respective, niciodată România n-a vrut să pună la bătaie palinca românească. Pentru mine e ceva nou, am venit în primul rînd pentru Polirom, care a declanşat această serie de autor, pentru care le sînt foate recunoscător – o fac bine, o fac repede şi cred că a ieşit foarte frumos. Sigur, cei care răspund de standul românesc sînt mult mai în măsură să îşi dea seama şi să compare dacă a fost mai bine decît […]
Fără tăgadă, \”et pur si muove\” este comunismul anti-comunist, miscarea inerţială, funcţionarea aceluiaşi mod de gândire indestructibil. Indestructibil? Alt exclusivism comunist!
Dacă a fi non-comunist presupune democraţia diversităţii ideologice în societate, incluzând comunismul, de ce, în climaxul destinului individual, nu-i acceptată diversitatea? Dar, dacă procesul maturizării constă tocmai în traversarea şi implicarea cât mai multor feluri de a privi lumea?! Fiinţa monodimensională nu poate fi altfel decât închisă, refractară, exclusivistă, intransigentă, totalitaristă, străduindu-se să demonstreze că lumea nu poate fi altfel decât ca ea. Nu cuvântul dovedeşte adevărul, ci fapta mentală: dacă maturul Milan Kundera nu gândeşte numai anti-comunist, n-a rămas comunist, şi cărţile sale mai pot fi citite. Entitatea maturităţii neputându-şi amputa sau exclude tinereţea, infirmul Kundera e de compătimit.Singur şi-a stabilit cea mai cruntă pedeapsă: însurghiunit!