Reapariţia autorului

Începutul anilor ’80. Cel mai şmecher regim comunist din Europa continua să lase impresia că face teribile eforturi să-şi menţină independenţa faţă de Moscova. Deşi în România se instalase de cîţiva ani o dictatură ideologică de tip asiatic, regimul de la Bucureşti ţinea să convingă Occidentul că nu îngrădeşte libertăţile fundamentale. Iată de ce artiştilor, scriitorilor şi cîtorva oameni de ştiinţă şi mai cu seamă sportivilor li se permitea uneori să plece în străinătate. Şi nu doar în ţările „frăţeşti“. Printre scriitori, dintre destinaţiile occidentale accesibile, foarte puţine, de fapt, festivalul literar de la Lahti era cel mai rîvnit. Deşi aproape sufocată de Moscova, Finlanda avea reputaţia unei ţări mirifice, cu peisaje de vis şi oameni minunaţi. E drept că ţara fusese „finlandizată“, nu avea drept de opinie în competiţia ideologică din perioada războiului rece, iar din punct de vedere economic era dependentă de Moscova. Dar prestigiul ei cultural rămăsese intact. Te puteai considera un răsfăţat de zei dacă Uniunea Scriitorilor te desemna să o reprezinţi la Lahti. Iar într-un an zeii mi-au surîs. Eram trimis la primul meu colocviu literar internaţional. Trepidam de emoţie, mă pregăteam ascultînd pînă la saturaţie Sibelius sau recitind lungi pasaje din Kalevala.   Nu […]