E la nave va: corabia piraţilor în portul de pe malul Cibinului

Afişul festivalului seduce de la prima vedere: prora unei nave de piraţi (judecînd după figura ce despică valurile), văzută din profil, pe puntea căreia cîteva personaje colorate scrutează zarea şi care avansează în noapte, cu toate pînzele sus. Pe acest vas de odinioară şi, mai ales, de azi, m-am îmbarcat vreme de o săptămînă, sărind cu delicii de la un gen la altul, sfidînd cîteodată ploile, dar mai puţin temerară decît m-aş fi dorit. Am ratat, astfel, două spectacole în aer liber, pe care le regret şi pe care le voi pîndi cu perseverenţă cu ocazii mai prielnice: o ploaie vrăjmaşă s-a revărsat peste Metamorfozelor lui Ovidiu, puse în scenă (sau în piscină, după voia scenografului) de Silviu Purcărete, şi a continuat în timpul Portugaliei lui Zoltán Egressy, în viziunea lui Victor Ioan Frunză, al cărui Caligula (din ultimul Festival Naţional de Teatru de la Bucureşti) mă făcuse să descopăr un univers cu o puternică imaginaţie şi poezie plastică. „Imaginează, creează, inovează“ era, de altfel, lozinca festivalului, înscris sub egida Anului European al Inovaţiei şi Creaţiei. Dar dincolo de aceste lăudabile îndemnuri oficiale, ce am văzut, ce am reţinut şi, mai ales, în ce am crezut? Recunosc că am venit […]