Linia de întoarcere (II)
Despre practicarea zonei de frontieră, în dialog cu Czeslaw Milosz
- 18-06-2009
- Nr. 479
-
Krzysztof CZYZEWSKI
- ESEU
- 0 Comentarii
– Dramatis personae: Malgorzata şi Krzysztof Czyzewscy Ei pot fi numiţi „noii barbari“, care au venit într-o provincie necunoscută, unde n-au mai găsit decît urme ale „vechii civilizaţii“. Multe dintre aceste urme, ei n-au reuşit să le descifreze. Pentru că nu se trăgeau din aceste locuri. Bagajul lor cultural era compus din „cărţi blestemate“ care, odată citite la vremea tinereţii, îi ispiteau mereu prin taina acestui univers fantastic de mozaic cultural şi prin bogăţia vieţii lui spirituale. Cărţile lui Milosz, ale lui Jerzy Stempowski, Stanislaw Wincenz, Bruno Schulz, Izaak Bashevis Singer, Jerzy Ficowski şi Tadeusz Konwicki au construit un mit cu totul aparte în cultura poloneză, în care căpătau importanţă ţinuturile provinciale şi cele din apropierea graniţelor Republicii. În comparaţie cu centrul ţării, viaţa era acolo mai interesantă şi tocmai din asemenea zone proveneau cele mai interesante individualităţi care ne-au marcat istoria. Cît de puternică era această convingere, ne dovedeşte o anecdotă despre Gombrowicz. Acesta s-a simţit profund ofensat de o afirmaţie a lui Milosz, care îi reproşa faptul că el, Gombrowicz, provine din Polonia Centrală. Din această pricină, s-a apucat să-i demonstreze că rădăcinile familiei sale se află în Lituania istorică. Ei nu au putut face dovada rădăcinilor […]