Ce-ar mai fi de spus despre Istoria lui Manolescu?
O dezamăgire
- 02-07-2009
- Nr. 481
-
Paul CERNAT
- Istorie literară
- 11 Comentarii
A curs destulă cerneală de cînd Istoria critică a literaturii române de Nicolae Manolescu a fost lansată. Întîmpinată cu mare pompă, elogiată la Tîrgul Gaudeamus, Istoria lui Manolescu a contabilizat, după valul festivist, severe articole critice. În acest număr al revistei Observator cultural, Paul Cernat şi Şerban Axinte comentează un volum „sub aşteptări“. Am analizat deja, pe larg, Istoria critică… a lui Nicolae Manolescu, în trei numere succesive ale revistei Cuvântul, şi nu intenţionez să revin mai mult decît e cazul asupra observaţiilor de acolo. De altfel, reacţiile pe marginea voluminosului tom par să se apropie de final, impulsionîndu-le pe acelea (mai generale) despre rostul istoriilor literare în aşa-zisa epocă postcanonică. N-avem încotro, ne vom raporta de-aici înainte la ea ca la un model sau ca la un antimodel, canonizînd-o prin simplul fapt că ne „obsedează“ şi că vorbim/scriem despre. Că doar nu ne-om raporta la „tabla de valori“ a lui Al. Piru, Dumitru Micu, Ion Rotaru, H. Zalis, Ioan Holban, chiar Marian Popa sau Alex. Ştefănescu… Improvizaţie din mers, bricolată şi expediată Din păcate, în ciuda ambiţiilor re-conceptualizante din prefaţă, Istoria critică… nu este o construcţie solidă, ci o schiţă, o improvizaţie din mers, bricolată şi, […]
Bai fratilor, ce mai puteti decona ! Pai „Istoria…” lui M. Popa nu e totuna cu notele informative pe care le dadea la Secu ? Cum adica, il refutati pe maestrul Dan C., care a demonstrat identitatea respectiva ? Nu se face, doar e descoperirea vietii sale, altminteri riguros exacta !
In treacat fie zis, avem trei baieti care se aseamana grozav : interesanti in proza, dar complet aberanti cind trec la istorie/critica literara – i-am vizat pe E. Barbu, Paul Georgescu si, desigur, M. Popa. Oare sa fi avut toti si relatii inavuabile cu Secu ? Hm, s-ar contura astfel o tipologie, o paradigma, o epistema !
Ei, si p-orma nu va ajung cinci veacuri de literatura (?!?), acuma vreti si gindirea de dinainte ! Si cum sa captam noi gindemele alea, ca doar erau cam inexprimate, nu ?
Pe de alta parte, vor fi crezut ei protoromanii (ca sa le zicem asa) in ceva, dar de unde echivalenta a crede = a gindi ? Mai curind dimpotriva, biete babe habotnice care sinteti !
Domnul Manolescu a scris despre debutul meu in R.L.mi-a zis sa cultiv banalul! L-am ascultat.
am dos puternic
http://wxwx.wordpress.com
Să primesc toate să le supun
Digestiei
După ce le-am mestecat fără întrerupere
24 de ore şi ceva…
Iş li tahat când văd cât durează viaţa omului
Pribegind după speranţă
Iş li tahat când am insomnii
aşteptând verdicte de la doctorii puşi pe şotii
Distrugătoare de familii
Iş li bulimia*
După cumpărături să gust ce se transformă
În poemul banal
totul costa 99.99…skalimi
Iş li mandolina, vioara, capricii, cremona, sucuri naturale şi gastrice
Fugi de aici ca n-ai tahat să suporţi
consecinţele dezastrului albastru de cobalt
Is li tahat
Is li ţiţim
Melodie tradusă
Am dos /am sâni am Capricii de Paganinii
Coboară-n jos Luceafăr blând.
יש לו קבול / is lo gvul
adică:
totul are o limită.
Iş li tahat…. am spate sexi, am orice în ebraică
Atunci când şeful urlă ca o fiară
Manipulând poezia inginerului cocoţat pe Muntele Carmel
Două creiere..două mâini
Şi doar un tahat..
virtuţi clandestine
bianca marcovici din Haifa
în ivrit:
!יש לי תחת …am dos… puternic!
iş li tahat!*
Pentru „un scriitor”: Corect! In afara faptului ca autorul oricarei istorii trebuie sa fie imboldit de o viziune generala originala, macar sa adauge ceva la cea precedesoare – a lui Marian Popa, fireste – nicidecum sa revina la anterioara acesteia, cea a lui G.Calinescu.
Dupa cum declara dl.Manolescu in interviul din Luceafarul, a dereticat Literatura romana ca un bibliotecar, biblioteconomic – stiinta la randu-i istorica!
Grava, insa, contestarea gandirii romanesti, daca, numai de la aparitia literaturii scrise in limba romana, socoteste dansul ca ne-a inceput literatura, aneantizand fara sa clipeasca nu numai folklorul, datorita oralitatii, ci si nobletea celor care s-au straduit sa nu mai gandeasca….cirilic.N-am fost un popor fara religie; am crezut, am gandit.
Sa luam un exemplu de rigurozitate a promitatorului Cosmin Ciotlos, publicat in Ziarul financiar: „Facultatea de Litere ar trebui sa intre in randul scolilor obligatorii pentru toti cetatenii civilizati ai Romaniei. Poate chiar, intr-o ierarhie improvizata, inaintea liceului. Sau – fortez argumentul de dragul claritatii – in locul acestuia. Cum anume? Pare sa fie o anomalie statistica, dar, la un sondaj rapid intre inca tinerii anului 2008, se poate constata ca fiecare promotie de absolventi de facultate e mai consistenta numeric decat ar fi indicat-o calculele din preajma Bacalaureatului”. Intelegeti ceva?
In legatura cu acest mult dezbatut subiect, orice scriitor de vocatie, orice intelectual de buna credinta, va recunoaste, macar in sinea sa, ca monumentala Istorie a literaturii romane de azi pe maine, semnata de Marian Popa, aneantizeaza, deplasandu-le in desuetudine si chiar in ridicol, numeroasele si, deseori, penibilele istorii literare comuniste si postcomuniste, cu intregul lor cortegiu de sechele ale luptei de clasa si de manii nomenclaturiste. Ea reduce la tacere galagiosul lor cortegiu, refacand continuitatea, intrerupta candva, cu inegalabila Istorie a lui G. Calinescu.
Cosmin Ciotlos riguros??? Esti primul care o spune! Lasa ca e haiosel sa vezi un colectiv de tineri neexperimentati corectandu-l curajos, gratis, pe batranul si rigurosul nostru istoric literar, datator de legi si datini. Hai ca-i buna.
oameni ocupaţi, cu funcţii şi stipendii numeroase şi acaparatoare, că doar e ieconomie de piaţă… şi Vlasie, şi mai ales N. Manolescu au grăbit apariţia cărţii cu un an-doi (timp în care, cu un colectiv de câţiva tineri culţi şi energici – printre care, de ce nu, foarte promiţătorul şi rigurosul Cosmin Ciotloş -, această carte ar fi fost scuturată bine de toate copleşitoarele-i inexactităţi şi probleme structurale)…
In realitate, Manolescu n-a scris nici un fel de istorie a literaturii romane : s-au carat din greu saci intregi de copii xerox dupa vechiturile sale la editura, unde munca redactorilor a constat in a le pune la un loc, potrivit indicatiilor vagi ale autorului, ocupat in acest timp cu diverse agape la UNESCO (dar mensualizat de editor !). Ar fi vorba de un fel de autocanibalizare – termen descriind felul in care, prin Afganistan, cred, baietii luau mai multe avioane defecte si asamblau unul bun din ele ; numai ca ceea ce a iesit in cazul lui Manolescu tot nu zboara…
Altminteri, pretentia lui de a fi (re)citit totul e ridicola, mai cu seama in conditiile in care, dupa el, literatura romana tine de 500 de ani !… Sa admitem insa : oare nu s-ar consuma atunci pe putin 100 de ani pentru lectura ei ?
Asadar, avem o pura operatiune comerciala a editurii, care a pus un titlu mult prea promitator unei injghebari penibile (plus un subtitlu care sfideaza si cea mai banala & constatabila realitate).
Uluitoare ramine cu toate astea ambitia oarba a autorului, un foiletonist oportunist & impenitent sforar, de a-si pune numele si pe o istorie literara. Eh, sa fie primit, fiecare pasare pe limba ei piere…
Asteptam masuri administrative impotriva tuturor criticilor acestui monument si a tuturor neamurilor lor (nu numai impotriva lui Daniel Cristea-Enache), caci orice masura partiala ar fi ipso facto nedreapta !
Pina atunci, raminem intr-o admiratie brusc iscata, comparativ, fata de „Istoria…” lui Alex. Stefanescu. Fara indoiala ca atunci cind si G. Dimisianu ne va da un tratat similar, acesta se va aburca de la sine pe locul I !
A se vedea articolele, pe această temă, semnate de Theodor Codreanu în revistele „Bucovina literară” şi „Oglinda literară” sau, de acelaşi critic, volumul „Istoria „canonică” a literaturii române”, apărută recent (Princeps Edit, Iaşi, 2009).
comentariul lui paul cernat este cinstit.
Calin Vlasie, avarul editor de la Paralela 45, s-a grabit cu tiparirea. „Istoria” n-a avut redactori de carte. In doua saptamani, cineva cat de cat priceput la istoria literara, scotea multe dintre greselile de datare ale lui Manolescu si corecta si titlurile transcrise gresit. Deh, cand vrei sa dai lovitura vietii tale, nu te mai uiti la redactare…