Despre promisiunile neonorate ale unui proiect monumental

Nicolae Manolescu Istoria critică a literaturii române Editura Paralela 45   Nicolae Manolescu a finalizat, în sfîrşit, Istoria critică a literaturii române, probabil cea mai aşteptată lucrare de acest gen din ultimii 20 de ani. După opiniile multora, criticul şi istoricul literar trebuia să vină să facă ordine, să dea jos de pe soclu unele opere şi să aşeze în locul lor altele. Trebuia propus Noul Canon, unul care să dea satisfacţie unui segment important (şi frustrat) al lumii literare româneşti. Problema Istoriei critice… este că a fost prea mult aşteptată.   Istoria critică, opera noastră de ficţiune   Începînd cu anul 1990, atunci cînd a apărut primul volum al lucrării, a luat naştere şi s-a dezvoltat un orizont de aşteptare complex şi foarte greu de egalat din punctul de vedere al tensiunii emoţionale implicate. Istoria critică a devenit, astfel, opera noastră de ficţiune. A luat asupra sa, în chip mesianic, toate angoasele şi complexele noastre de trăitori într-o cultură mică şi mult prea tînără. Mai important, a fost proiectată asupră-i însăşi ideea de succes, de izbîndă finală, după decenii întregi de orbecăire în mediocritate. Cultura română avea nevoie de o operă majoră pentru a-şi spori credibilitatea în proprii ochi. […]