„Antiintelectualismul – marele mister al secolului al XX-lea“
- 08-10-2009
- Nr. 495
-
Observator Cultural
- DOSAR
- 3 Comentarii
„Pentru Cioran, cartea aceasta era o ruşine“ Interviu cu Alain Finkielkraut realizat de Sébastien Lapaque Care a fost reacţia dumneavoastră la lectura Schimbării la faţă a României? Citisem deja cîteva extrase din ea, în special pe cele mai redutabile, în eseul foarte critic pe care Alexandra Laignel-Lavastine l-a consacrat lui Cioran, Eliade şi Ionescu. Descoperind traducerea integrală a Schimbării la faţă a României/ Transfiguration de la Roumanie, am înţeles mai bine rolul jucat de această carte în opera lui Cioran. „Justiţiarii trecutului“, numeroşi astăzi, denunţă aici un soi de camuflaj. Cioran şi-ar fi ascuns acest păcat originar. L-ar fi făcut nevăzut pentru a vinde unui Occident naiv o imagine acceptabilă. În ce mă priveşte, cred că nu e vorba de un camuflaj, ci mai degrabă de o convertire. Pentru Cioran, această carte de tinereţe – şi chiar de adolescenţă – este resimţită ca o ruşine. Iată cum Schimbarea la faţă… l-a făcut să se îndoiască de el însuşi. Mottoul din Précis de décomposition/ Tratat de descompunere, împrumutat din Richard al III-lea al lui Shakespeare, este revelator: „Am să m-alătur negrei deznădejdi/ Şi însăşi eu duşmanca mea să fiu“1. Cioran şi-a ispăşit entuziasmele, s-a convertit la forma elegantă împotriva forţei elementare, […]
Astea sint lucruri de multa vreme fumate pe-aici, francezii au cam ramas in urma…
Sigmund Freud l-a admirat pe Mussolini , asa ca „suntem chit” .
Cioran este un Sebastian al românilor, oarecum, dar mult mai profund. Nu i se poate cere o biografie curată, e şi tardiv,s-a dus la cele veşnice, dar admiraţia pentru Hitler este, totuşi, greu de înţeles, paranoia lui Adolf era prea evidentă., ca şi setea de putere politică, prea puţin mesianoidă.