Numele scriitorilor
- 08-10-2009
- Nr. 495
-
Roxana SORESCU
- Istorie literară
- 1 Comentarii
Unul dintre principiile de bază ale editării operei unui scriitor este respectarea iscăliturii acestuia. Nu este un principiu negociabil. Însă, de cînd piaţa literară a fost invadată de editori cu studii vagi şi experienţă puţină, se poate citi pe coperţile unor cărţi tipărite în tiraje mari şi cu preţ mic, deci foarte răspîndite, că sînt scrise de George Călinescu sau Garabet Ibrăileanu. În literatura română nu există nici un scriitor numit George Călinescu. A existat numai un domn numit Gheorghe Călinescu (Gică, pentru familie), care şi-a iscălit întotdeauna lucrările G. Călinescu. La fel şi domnul care a scris Adela, care a iscălit întotdeauna G. Ibrăileanu, fără să folosească niciodată prenumele Garabet. Editorii de şcoală nouă au luat exemplu, din nefericire, de la editori, critici şi istorici literari cu şcoală serioasă, care ar fi trebuit să ştie cum trebuie scris numele autorilor de care se ocupă. Din observaţiile mele, cred că proasta deprindere de a scrie pe coperta cărţii numele şi prenumele întreg al autorului, în locul iscăliturii folosite de acesta, a început cu Eminescu. Editori respectabili i-au tipărit opera scriind pe copertă Mihai Eminescu. Cred că au considerat că acesta este un semn de preţuire şi respect pentru personalitatea […]
perfect de acord, doamnă Roxana Sorescu, vă citesc cu plăcere mereu