„Lectura e un lucru intim, nu un act menit să umple canalele media“

Scriitoarea franceză Pascale Roze – deţinătoare a Premiului Goncourt (1996) – a susţinut la Bucureşti, pe 12 octombrie, un inedit atelier de creative writing cu deţinuţi de la Penitenciarul Rahova. Am stat de vorbă, cu această ocazie, despre cărţile sale, dar şi despre importanţa pe care o (mai) au – în lumea de azi – scriitura şi lectura. (A.D.)   Primul dumneavoastră roman, Le Chasseur Zéro (1996), a obţinut prestigiosul Prix Goncourt. După el, au urmat alte patru romane. Aţi început cu un roman subiectiv, la persoana I, în care se exprimă în mod intim o voce tulburătoare, vocea Laurei Carlson, pentru a ajunge la un roman ca Itsik (2008), care surprinde drama unui evreu polonez. S-ar zice că abordaţi în romanele dumneavoastră drame ale istoriei secolului al XX-lea prin intermediul unor conştiinţe individuale. Aşa este? Şi legat de aceasta, introduceţi în cărţi elemente autobiografice? Referitor la prima întrebare, răspunsul este da. Ceea ce mă preocupă, înainte de toate, este povestea unei vieţi: existenţa este prinsă într-un destin global, istoric. Mă interesează ceea ce îi este impus din afară unei existenţe şi cum aceasta din urmă reuşeşte să domine sau să devină victima circumstanţelor istorice. Lucrurile care reprezintă acele date […]