„Ce bine că avem spioni literari“

Jan H. Mysjkin s-a născut în 1955 la Bruxelles, într-o familie bilingvă. Din 1991, anul în care a primit Premiul Naţional pentru traducere literară în Belgia, duce o viaţă seminomadă între Amsterdam, Bucureşti şi Paris. A semnat aproximativ zece volume de poezie, unele în neerlandeză, altele în franceză. A tradus poezie şi proză, atît clasici, cît şi autori de avangardă. În 2009, a primit Brockway Prize, un premiu care recompensează cele mai bune traduceri de poezie din neerlandeză; în 2011, Premiul Festivalului Internaţional Poesis din Satu Mare pentru traducerile sale din română; în 2012, Premiul Elly-Jaffé pentru prima traducere integrală în neerlandeză a Contelui de Monte-Cristo a lui Alexandre Dumas. Îţi place să te joci cu identităţile literare schimbîndu-ţi tot timpul pseudonimul. Care este motivul? Chiar de la debutul meu la 17 ani, numele de scriitor ca marcă înregistrată mi-a repugnat. Mi se părea firesc ca un text literar să fie judecat pentru calităţile sale intrinseci, şi nu după faima autorului, dobîndită uneori în afara literaturii, de altfel. Îmi amintesc de un caz exemplar în Olanda. În urmă cu vreo 20 de ani, un animator de televiziune celebru a hotărît să publice un prim roman care, în Olanda, s-a vîndut […]