Pornind de la critica franceză

Cel mai recent număr din Les Temps Modernes (revista fondată de J.-P. Sartre şi de Simone de Beauvoir) – nr. 672, ianuarie-martie 2013 – atacă o temă foarte familiară, în ultimii douăzeci de ani, şi mediului literar românesc, nu numai celui francez: criza criticii, posibilitatea ca această disciplină să mai aibă un viitor (în măsura în care acesta ar fi predictibil) cît de cît notabil (unul „prestigios“ ar fi mai greu de imaginat), avînd în vedere provocările epocii globale, tirania marketingului sau tot mai accentuatul „prezenteism“ al noilor generaţii de umanişti ori de jurnalişti culturali. Sînt prezenţi în sumar, cu luări de poziţie dintre cele mai variate şi mai provocatoare, autori de prim-plan în spaţiul francez, şi nu doar acolo; îi numesc în ordinea din sumar: Jean-Pierre Martin, Antoine Compagnon, Patrick Kéchichian, Claude Burgelin, Pierre Jourde, William Marx, Alexandre Gefen, Laurent Jenny, Éric Chevillard, Raphaël Sorin, Christine Montalbetti, Nelly Kaprièlian, Jacques Henric, Martine Laval, Philippe Forest, Jean-François Louette, Éric Marty, Juliette Simont, Marie Gil, Micheline B. Servin, Jasmine Getz, Franck Nouchi, Laurent Nunez, Dominique Rabaté, Laurent Zimmermann, Thierry Guichard, Jérôme Roger, Jean-Michel Delacomptée, Marielle Macé, Bertrand Leclair, Dominique Viart şi Claude Lanzmann. Parcurgînd numărul despre critică din Les Temps Modernes […]