A murit Anamaria Pop
- 10-07-2015
- Nr. 780
-
Observator Cultural
- In memoriam
- 4 Comentarii
Anamaria Pop a fost traducătoare, poetă, jurnalistă, s-a aflat în fruntea ICR-ului de la Budapesta între 1999 şi 2001. Originară din Turda, a trăit în Ungaria după 1990. Anamaria Pop a tradus peste 20 de opere literare de primă mărime din literatura maghiară. A fost membră a Societăţii Scriitorilor de Beletristică din Ungaria – Magyar Szépírók Társasága, membră a Asociaţiei Traducătorilor din Ungaria – Magyar Müfordítók Egyesülete, precum şi a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. Este cel mai important traducător din opera marelui scriitor maghiar Péter Esterházy. În 2010, Anamaria Pop a fost omagiată la Gala Premiilor Observator cultural pentru activitatea sa de traducător. Anamaria Pop s-a născut în 1952. În 1979 a absolvit Facultatea de Ziaristică din Bucureşti. Între 1999-2001 a fost directorul Institutului Cultural Român la Budapesta. A publicat volume de versuri: Castelul din siclame albe (1972), Pasul corbilor (1980), Corida (1983), Trăgătorul la ţintă (1999). Are un palmares impresionant de traduceri din literatura maghiară în limba română, a tradus autori ca: András Forgách, Péter Esterházy, Péter Nádas, Sándor Márai, László Bitó, Attila Bartis, Katalin Thuróczy, Imre Kertész, Magda Szabó, Béla Pomogáts, Géza Szőcs, Endre Kukorelly, Árpád Göncz, Gizella Hervay. Premii şi burse: Premiul Filialei Cluj a Uniunii […]
Textul meu de luni,13 iulie, a aparut incomplet. D-na Anamaria Pop imi scria, cu o superba modestie: „eu nu fac nimic decat sa-mi indeplinesc minimele obligatii de cetatean european”( subsolul articolului „Miza alegerilor din Romania”…, O.C.748).
A murit Anamaria Pop (oare de ce nu-mi vine a crede?). Au ramas niste poeme frumoase, multe articole de ziar scrise bine, doua O.N.G.-uri la Satu Mare ( „Prietenia” si „Liga Pro-Europa”), niste tineri entuziasti care-i multumesc pentru tot ce au invatat de la ea, punti culturale construite pe cind lucra la I.C.R. Budapesta , prieteni care au inteles in preajma ei ce inseamna implicarea, alte punti spirituale intre doua natiuni create in urma unei extraordinar de intense munci de traducator, citeva proiecte literare nefinalizate si, poate cel mai important lucru, faptul ca in tot ce a facut, mare sau mic, a pus curaj, inima si zel.
….de cetatean european\\\”imi raspundea la un comentariu din Observator dna Anamaria Pop.
Asa a trait Anamaria: o luminare care a ars pina la capat. Din pacate s-a consumat prea repede, a ars prea intens…
A fi prietena ei de-o viata a fost pentru mine un privilegiu. Durerea pierderii ei e mai ravasitoare decit aceea a pierderii propriilor parinti.
De la vestea care m-a ajuns ca un traznet (pentru ca o asteptam sa vina in Romania unde avea niste probleme de rezolvat la Turda), citesc si recitesc poeziile din volumele publicate pe care le-am primit de la ea cu dedicatii atit de frumoase cum nu cred sa mai fi primit un alt muritor pe pamint. Citesc si recitesc… si am scris acestea:
” Visez castele de ciclame albe
Cu inorogi la porti si cuci ce-mi cinta-n palme
Cu ochiul sarpelui pindind pe la ferestre
Fantoma unui timp ce nu mai este…
Prin salile de bal cu lespezi ude
Doar pasul corbilor se mai aude
Si-un ritm de vals prelins incetine
Pe-arcusul unui vechi violoncel
Cind vuietul trecutelor coride
Rasuna din firide in firide
Tresar usor, si-auzul mi-l alinta
Povestea tragatorului la tinta…
Alerg prin gindul ravasit de toamna
Te strig si nu-mi raspunzi, frumoasa doamna!…
Si nerostite ginduri gem sub lacat…
Doar luminarea arde pin’la capat…