„Soarele în fruct“ de Ioana Gruia

Lumina soarelui în pielea cireşei face să revină copilăria. O femeie dansează singură. Un cerşetor citeşte Insula comorii. O batrână e urmarită de mirosul lamâilor dintr-o veche întâlnire erotică. Oameni în vârstă privesc tinereţea ca pe un vapor fantomă. Soarele în fruct tratează teme ca iubirea, trecerea timpului, îmbătrânirea, istoria intimă şi colectivă, reinventarea memoriei, feminismul sau secretul poeziei. Intimitatea e locuită de oraşe –Bucureşti, Paris–, de jazzul lui Billie Holiday, de pictura lui Hopper şi de un emblematic imaginar literar (Proust, Borges, Mansfield, Tolstoi, Cixous). Imaginea centrală a cărţii, lumina soarelui în fruct, e o revendicare a bucuriei momentului şi a vitalismului. Despre Soarele în fruct s-a scris: « un volum impecabil […] poeme foarte bune, care desprind în acelaşi timp emoţie şi inteligenţă » (Antonio Rivero Taravillo, Fuego con nieve, 2012); « poetica vitalismului radical » (Juan García Única, Adarve, 2013); « splendide poeme» (Ángeles Mora, La estafeta del viento, 2013).  Ioana Gruia  Ioana Gruia (Bucureşti, 1978). Din 1997 trăieşte în Granada, unde predă Literatură Comparată la Universitate. Este scriitoare în limba spaniolă. A publicat volumele de poeme Toamna fara corp (Otoño sin cuerpo), finalist al premiului de poezie Federico García Lorca al Universităţii din Granada şi Soarele în fruct (El sol en […]