Nu cred în solidarităţile de gen

Spaţiul public este atît de vast încît în interiorul lui există de toate, inclusiv diferenţieri de gen, formulate în varii registre. De la simpli indivizi, la instituţii – cum ar fi Biserica sau Armata, Parlamentul sau Guvernul –, atitudinea faţă de prezenţa femeilor în spaţiul public şi, mai ales, în posturi de decizie sau de mare expunere variază foarte mult, de la mefienţă şi scepticism pînă la deplină acceptare şi apreciere. Nu ştiu altele cum sînt, dar eu, personal, nu m-am simţit niciodată marginalizată pentru că sînt femeie. Au fost situaţii în care am simţit că există ostilitate faţă de modul în care gîndesc, faţă de opţiunile mele culturale sau politice, faţă de deciziile pe care le-am luat, uneori, ca redactor-şef al revistei Observator cultural, dar fără legătură cu faptul că sînt femeie. Cît despre solidarităţi, nu sînt de părere că genul este un criteriu pertinent pentru a genera solidarităţi. Nu mă pot simţi solidară cu Gina Pistol, Elena Udrea, Olguţa Vasilescu, Cristiana Anghel sau cu Elena Grapini doar în virtutea faptului că sîntem femei. Nu contest posibilitatea unor solidarităţi feminine care să se opună unor solidarităţi masculine dar, foarte sincer, în absenţa altor criterii, care să presupună existenţa unei […]