„Eram aproape în transă cînd am descris ultima noapte a lui Gaddafi“

Yasmina Khadra a publicat de curînd La dernière nuit du Raïs, Éditions Julliard, retrasînd din interior evenimentele căderii regimului libian şi moartea lui Muammar Gaddafi. Dacă prin perspectiva narativă şi prin tematica sa, romanul ar putea fi comparat, după părerea mea, cu Ultima zi a unui condamnat al lui Victor Hugo sau cu ceea ce literatura hispano-americană numeşte „novela del dictador“, autorul preferă să se situeze în perspectiva shakespeariană a Regelui Lear. Cunoaştem intensitatea cu care Yasmina Khadra explorează, cu uneltele literaturii, lumea contemporană şi înţelegem fascinaţia sa pentru un personaj atît de romanesc, „concentrînd toate excesele“, aşa cum el însuşi îl defineşte. Această fascinaţie nu-l scuteşte, însă, pe autor de riscurile provocate de evocarea unui astfel de personaj şi a unor evenimente asupra cărora istoria nu şi-a lăsat încă amprenta şi nu a permis un exerciţiu complet al memoriei. Mistic, paranoic, megaloman, dictator sau victimă a propriului delir, vrăjitor sau prizonier al nebuniei care pusese stăpînire pe el, cine era Muammar Gaddafi? Şi cine este el astăzi, pentru a-l convinge pe scriitor să se insinueze în forul lui interior, evocînd ultimele momente ale vieţii acestuia, momentele cele mai intime ale unei vieţi chemate să răspundă în faţa tribunalului necruţător […]