În cadrul dezbaterilor organizate de Ministerul Culturii și Identității Naționale la standul României de la Tîrgul Internațional de Carte de la Ierusalim, a avut loc, pe 13 iunie, o incitantă discuție pe tema „Naționalism și sectarism“. Subiectul a fost prezentat de profesorul Victor Neumann, de la Universitatea de Vest din Timișoara, moderator fiind criticul Răzvan Voncu. Victor Neumann este un cunoscut istoric care, pornind de la istoria evreilor din Banat și în general de la istoria Banatului, a dezvoltat tema multi- și interculturalității în Europa Centrală și de Est. Teoriile sale în domeniul istoriei conceptuale își găsesc ilustrarea în volumele Tentația lui Homo Europaeus: geneza ideilor moderne în Europa Centrală și de Sud-Est (1991; ediția a IV-a, Editura RAO, 2015), Ideologie și fantasmagorie (2001; ediția a III-a, Editura RAO, 2015), Neam, popor sau națiune? Despre identitățile politice europene (2003; ediția a III-a, Editura RAO, 2015) și Conceptualizarea istoriei și limitele paradigmei naționale (Editura RAO, 2015).
„Dezavuînd interpretările naționaliste – afirmă Neumann – istoria conceptuală promovează o perspectivă comparativă și transnațională a vieții intelectuale, încercînd să descopere semnificațiile comune sau diferite de la o limbă la alta a noțiunilor“. Iluminismul secolului al XVIII-lea a adus modernizarea societății prin alfabetizare, emancipare și reforme, conservînd tradițiile și împotrivindu‑se revoluțiilor. Imperiile Otoman și Austriac, care stăpîneau în Europa Centrală și de Est, erau multiculturale. Imperiul Otoman s-a remarcat prin toleranță față de diversitatea religioasă din Balcani. În Imperiul Habsburgic, emanciparea și asigurarea statutului de cetățeni egali în fața legii pentru toți locuitorii de pe teritoriile coroanei – indiferent de limba și de tradițiile lor – s-au dovedit a fi fost măsuri eficace. Istoria Banatului este semnificativă în această privință.
Înainte de 1800, națiunea se definea în funcție de religie sau de apartenența statală. Etnonațiunea și statul etnonațional au fost produsele secolului al XIX-lea. Ideea etnonațională a apărut sub influența scrierilor literare și istorice romantice. Iluminismului raționalist, de sorginte franceză, i-a luat locul romantismul naționalist de sorginte germană, așa cum a fost fundamentat în operele lui Herder (1744-1803) și Fichte (1762-1814).
Neumann acordă o mare importanță rolului jucat de Moses Mendelssohn (1729‑1786) – filozof german de origine evreiască, fondator al mișcării Haskalah (versiunea iudaică a Iluminismului) – în lămurirea sensurilor termenului „Iluminism“, în versiunea sa germană, de Aufklärung. Mendelssohn dorea reconcilierea dintre credință și știință, fiind adept al ideii de fraternitate umană universală, opusă ghettoizării evreilor. El a sesizat posibilitatea și necesitatea amalgamărilor culturale, a Iluminismului cu Romantismul, a Estului cu Vestul. Antemergătorii lui Mendelssohn sînt Maimonide, cel mai de seamă gînditor evreu al Evului Mediu, și Baruch Spinoza, filozof olandez de origine evreiască (din secolul al XVII-lea).
La întrebarea cum se definește noțiunea de „neam“ specifică limbii române, Neumann a explicat că această noțiune, care înseamnă familie, trib sau specie, a fost introdusă de Școala Ardeleană ca substitut al noțiunii de popor și națiune, asemănător germanului Volk. Acest termen identitar nu conține însă temeiuri civice și juridice, cum este în cazul termenului „popor“, în concepția franceză sau anglo-americană, ci este asociat originilor, sîngelui și gliei. Din păcate, am constatat chiar și în scrieri recente folosirea preponderentă a acestui termen, în detrimentul celui de „popor“.
Problema identitară trebuie abordată în mod rațional. Neumann este adeptul conceptului de „identitate multiplă“. Fiecare individ are multiple identități: din punct de vedere etnic, lingvistic, cultural, religios etc. Din păcate, etnonaționalismul revine. Pluralismul și multiculturalismul sînt însă soluția problemei. Un exemplu bun de urmat îl constituie actualmente Germania. Sectarismul și segregaționismul nu mai pot fi soluții în lumea modernă, în care există un fenomen de relocare a indivizilor pe plan global. Trebuie reinventat constituționalismul, respectate statul de drept și dreptul cetățenesc, îmbunătățită administrația, respectate minoritățile și asumată critic istoria. Neumann consideră că „integrarea europeană înseamnă în primul rînd opțiunea pentru valorile democratice, pentru multi- și transculturalitate și pentru participarea egală a fiecărei entități la viața social-politică și economică supranațională“.
Dezbaterea de la Ierusalim a fost un bun prilej pentru a înțelege importanța istoriei conceptuale și pentru a trezi interesul publicului pentru valoroasele lucrări, în acest domeniu, ale profesorului Victor Neumann, lucrări de o mare actualitate, într-o perioadă în care etnonaționalismul cunoaște o tentativă de resurecție, iar multiculturalismul este pus în discuție.
life liberty and the pursuit of happiness
Referirea la SUA:
“We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty and the pursuit of Happiness. — That to secure these rights, Governments are instituted among Men, deriving their just powers from the consent of the governed, — That whenever any Form of Government becomes destructive of these ends, it is the Right of the People to alter or to abolish it, and to institute new Government, laying its foundation on such principles and organizing its powers in such form, as to them shall seem most likely to effect their Safety and Happiness. Prudence, indeed, will dictate that Governments long established should not be changed for light and transient causes; and accordingly all experience hath shewn that mankind are more disposed to suffer, while evils are sufferable than to right themselves by abolishing the forms to which they are accustomed. But when a long train of abuses and usurpations, pursuing invariably the same Object evinces a design to reduce them under absolute Despotism, it is their right, it is their duty, to throw off such Government, and to provide new Guards for their future security.”
( … Präambel
Bis heute wirkmächtig ist die naturrechtliche Begründung in der Präambel, die auf eine kurze Einleitung folgt:
Die erste deutsche Übersetzung der Unabhängigkeitserklärung veröffentlichte einen Tag nach ihrer Verabschiedung die deutschsprachige Zeitung Pennsylvanischer Staatsbote in Philadelphia Sie gab diesen Abschnitt folgendermaßen wieder:
„Wir halten diese Wahrheiten für ausgemacht, daß alle Menschen gleich erschaffen worden, daß sie von ihrem Schöpfer mit gewissen unveräußerlichen Rechten begabt worden, worunter sind Leben, Freyheit und das Bestreben nach Glückseligkeit. Daß zur Versicherung dieser Rechte Regierungen unter den Menschen eingeführt worden sind, welche ihre gerechte Gewalt von der Einwilligung der Regierten herleiten; daß sobald einige Regierungsform diesen Endzwecken verderblich wird, es das Recht des Volks ist, sie zu verändern oder abzuschaffen, und eine neue Regierung einzusetzen, die auf solche Grundsätze gegründet, und deren Macht und Gewalt solchergestalt gebildet wird, als ihnen zur Erhaltung ihrer Sicherheit und Glückseligkeit am schicklichsten zu seyn dünket. Zwar gebietet Klugheit, daß von langer Zeit her eingeführte Regierungen nicht um leichter und vergänglicher Ursachen willen verändert werden sollen; und demnach hat die Erfahrung von jeher gezeigt, daß Menschen, so lang das Uebel noch zu ertragen ist, lieber leiden und dulden wollen, als sich durch Umstossung solcher Regierungsformen, zu denen sie gewöhnt sind, selbst Recht und Hülfe verschaffen. Wenn aber eine lange Reihe von Mißhandlungen und gewaltsamen Eingriffen, auf einen und eben den Gegenstand unabläßig gerichtet, einen Anschlag an den Tag legt sie unter unumschränkte Herrschaft zu bringen, so ist es ihr Recht, ja ihre Pflicht, solche Regierung abzuwerfen, und sich für ihre künftige Sicherheit neue Gewähren zu verschaffen.“…. … )
Referirea la Germania actuală: Statul secularizat liber trăiește din condiții pe care nu le poate garanta, nu le poate crea de la sine ( …… ……Der freiheitliche, säkularisierte Staat lebt von Voraussetzungen, die er selbst nicht garantieren kann. Das ist das große Wagnis, das er, um der Freiheit willen, eingegangen ist. Als freiheitlicher Staat kann er einerseits nur bestehen, wenn sich die Freiheit, die er seinen Bürgern gewährt, von innen her, aus der moralischen Substanz des einzelnen und der Homogenität der Gesellschaft, reguliert. Anderseits kann er diese inneren Regulierungskräfte nicht von sich aus, das heißt mit den Mitteln des Rechtszwanges und autoritativen Gebots zu garantieren suchen, ohne seine Freiheitlichkeit aufzugeben und – auf säkularisierter Ebene – in jenen Totalitätsanspruch zurückzufallen, aus dem er in den konfessionellen Bürgerkriegen herausgeführt hat.“
Ernst Wolfgang Böckenförde: Staat, Gesellschaft, Freiheit. 1976, S. 60…. …).
Referirea autorului la Franța:
Cred că modelul francez se bazează după 1789 pe termenul politic de „ Nation“, unique et indivisibile. Națiunea e formată din citoyeni: Liberté, égalité, fraternité.
Nu cred că termenul „popor” propus de autor e azi altfel folosit și interpretat (Ministerul Culturii și Identității naționale) decît la legionari și naționalcomuniști (baza pentru termenul „popor” e: etnia, limba, religia, e un model exclusivist).
… „… La întrebarea cum se definește noțiunea de „neam“ specifică limbii române, Neumann a explicat că această noțiune, care înseamnă familie, trib sau specie, a fost introdusă de Școala Ardeleană ca substitut al noțiunii de popor și națiune, asemănător germanului Volk. Acest termen identitar nu conține însă temeiuri civice și juridice, cum este în cazul termenului „popor“, în concepția franceză sau anglo-americană, ci este asociat originilor, sîngelui și gliei…. „….
Un model inclusivist mi se pare Declarația de Alba Iulia 1918 ( 1919 sunt 30 % minorități în România Mare).
Merită recitită? Merită cunoscută?
Ce se sărbătorește la aniversarea 100 de ani 1918- 2018, modelul inclusivist (deci citoyenii formează națiunea în sens politic, au identități multiple, sunt de părerea lui Victor Neumann. „Națiunea” după modelul urban se bazează și e formată din citoyeni) sau cel exclusivist practicat 1941- 1989 (eliminarea cetățenilor prin expropiere, deportare și ucidere, mai tîrziu vînzarea cetățenilor pentru dolari)?
Care concept?