„Ironia lirică a unui solitar“

Teatrologul şi eseistul român George Banu, stabilit (încă din anii ’70) la Paris, a publicat în 2016, la Editura Ides et Calendes (Lausanne), volumul Le théâtre d’Anton Tchekhov, apărut anul acesta, în traducerea lui Vlad Russo, la Editura Nemira, în colecţia „Yorick.ro“ (consacrată cărţilor de teatru) şi lansată în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. În română, volumul poartă titlul Cehov, aproapele nostru şi se constituie într-un impresionant eseu-mărturie, fiindcă George Banu – autorul multor cărţi consacrate teatrului, marilor lui autori clasici şi contemporani – ne previne că acesta este ultimul său volum în domeniul teatrului, încheind, practic, o lungă perioadă de reflecţie teatrală din viaţa sa profesională, dar şi biografică. Spuneam că e vorba de un eseu-mărturie (sau discretă mărturisire), pentru că opţiunea (finală) pentru Cehov este nu numai una artistică, ci şi o opţiune existenţială şi biografică, ba chiar ideologică, să-i spunem. M‑a interesat – în lectura acestei cărţi, care vine după o îndelungă practică teatrală şi carieră universitară, şi în genere după o îndelungă experienţă artistică şi biografică – pe de o parte, abordarea metodologică, iar pe de alta, această situare ideologică a autorului ei. Volumul Cehov, aproapele nostru vorbeşte, în fond, cu multă discreţie, […]