„A înţelege nu înseamnă neapărat a justifica“

Javier Cercas este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori spanioli contemporani. Romanele sale sînt focalizate pe traumele istorico-politice din trecutul propriei ţări, însă acestea pot fi oricînd „dezistoricizate“, sensurile implicate de memoria istorică fiind dincolo de spaţiu şi de timp. După Soldaţii de la Salamina, Cornelia Rădulescu a tradus în română, în 2015, şi Legile frontierei. Realitatea epică a cărţii surprinde o lume a violenţei, a mizeriei, a sărăciei, a generaţiilor sacrificate. Povestea lui Cercas se întinde de-a lungul a treizeci de ani, urmărind transformarea adolescenţilor revoltaţi în nişte adulţi care nu au scăpat nicio dată de experienţele tragice din adolescenţă. Nu doar graniţa dintre bine şi rău este pusă în discuţie, ci şi aceea dintre adevăr şi mit, dintre realitate şi ficţiune, romanul fiind şi o poveste a scrierii acestuia. Roman de dragoste, de aventură, istoric, de investigaţie socială (aici intrînd şi demascarea mecanismelor de manipulare din presă), Legile frontierei e o carte a traumelor etice şi politice, scrisă într-un ritm alert şi incisiv, în care povestirea se întretaie cu scurte pasaje reflexive (care accentuează psihologia unei generaţii aflate la răscruce de drumuri) ori cu detalii de mediu social.   Domnule Javier Cercas, scrieţi o literatură „serioasă“, angajată, o […]