„Altfel şi mai tînăr“

Una dintre temele principale ale festivalului de anul acesta au fost raporturile/conflictul dintre succesiunea generaţiilor – fie prin textele înseşi, fie prin accentul pus de montare: Don Carlos, Testament – pregătiri întîrziate pentru succesiunea generaţiilor, după Regele Lear, Moartea unui comis-voiajor ş.a. Dacă e să dăm crezare celor afirmate de Iris Laufenberg, conducătoarea artistică a festivalului desfăşurat în fiecare mai în cadrul Berliner Festspiele (director fiind Joachim Sartorius), despre ediţia actuală, atunci „totul e altfel, totul e nou!“. Spre deosebire de ediţiile precedente, juriul actual s-a îndepărtat de teatrul metropolelor germane (Berlin, München, Hamburg), deşi Viena sau Zürich sînt şi acum prezente, şi de invitarea preferenţială a numelor din establishmentul regizorilor germani (Christoph Marthaler, Andreas Kriegenburg, Jürgen Gosch sau Michael Thalheimer, de pildă), punînd un accent hotărît pe regizorii mai tinerei generaţii, pe regizoare – cam o treime (Iris Laufenberg precizează totuşi că asta a însemnat mai puţin o decizie programatică, cît reflectarea unei realităţi) – pe teatrele aparţinînd „provinciei“ (Oberhausen, mai cunoscut la noi prin Festivalul Filmului de Scurtmetraj, cel mai vechi festival de acest gen din lume) şi „provinciei estice“ (Dresda, Schwerin) şi, în fine, pe participarea pentru prima oară a unor artişti din zona „alternativă“, din „Freie […]