„Am vrut să folosesc aceste cuvinte, evreu şi comunist, la fel cum vorbesc despre un pahar de bere“

S-a născut la Budapesta, în 1952, a studiat istorie şi filozofie, iar pînă în 1984 a lucrat ca secretar literar în cîteva teatre din Ungaria. De 25 de ani e scriitor, traducător şi grafician liber-profesionist, cîştigător al Premiilor „Ernö Szép“ (2000), „Mari Jászai“ (2002), „Attila József“ (2006) şi un foarte apreciat dramaturg. András Forgách e autorul uneia dintre cele mai aclamate cărţi ale anului 2007, romanul Zehuze, o frescă subiectivă a 30 de ani din istoria Ungariei contemporane, văzută prin ochii a două femei, mamă şi fiică, trăind una în Israel, cealaltă la Budapesta. Înainte să vină, pentru cîteva zile, la Bucureşti, am stat de vorbă cu András Forgách, împreună cu traducătoarea lui, Anamaria Pop, în plină agitaţie a Festivalului de Primăvară şi pe o ploaie de sfîrşit de iarnă, într-o cochetă cafenea budapestană numită Astoria.   Sînt de fiecare dată surprinsă, văzîndu-te pe tine sau pe Katalin Thuróczy, de faptul că în Ungaria există dramaturgi profesionişti, oameni care trăiesc scriind pentru teatru. Şi sînt chiar foarte mulţi. E vorba despre o evoluţie de decenii; a fi dramaturg a fost o meserie recunoscută şi răspîndită, şi nu neapărat în relaţie cu viaţa scenică. În secolul XX a existat această tendinţă […]