„Anotimpuri suprapuse“

Ar fi putut fi biograful lui Troţki, pentru Gallimard. Dar nu va fi. Ar fi putut fi ministru al Culturii în regimul Iliescu. Dar, cu siguranţă, nu a fost. Este însă biograful unor scriitori: Cehov (2008), Camus (2010), Dostoievski (2012), Saint-Exupéry (2013). Şi autor al foarte recent apărutei biografii a Sfîntului Francisc de Assisi. Pentru aceeaşi Editură Gallimard – biografiile fiind de găsit acum în Argentina, Rusia, Japonia, Italia, ca să amintim numai aceste patru ţări. Virgil Tănase a fost, o vreme, directorul Centrului Cultural din Paris (mai puţin în perioada Emil Constantinescu, între 1997 şi 2001). În rest, în esenţă, dincolo de funcţii şi proiecte editoriale ale Gallimard, este un om de teatru şi un prozator major al contemporaneităţii, cărţile lui fiind la vedere în vitrinele pariziene. Şi, uneori, şi în cele din România. Dubla identitate, ca şi spiritul rebel („Rebelul“ era şi numele lui de cod în dosarele Securităţii comuniste) îl apropie, într-un fel, de Panait Istrati. Dar neliniaritatea, revenirile, sacadările, evanescenţa, genealogiile împleticite, fracturările, anotimpurile suprapuse („un lup fuge prin anotimpuri suprapuse“), onirismul – acestea îi sînt proprii lui Virgil Tănase.   Au înflorit iar vişinii şi merii (Editura Muzeul Literaturii Române, 2015)/ Ils refleurissent, les pommiers […]