Arhiva Națională de Filme: ce, de ce și pentru cine?

Colecțiile Arhivei Naționale de Filme (ANF), cu sediul în Jilava, conțin sute de filme românești de lungmetraj și mii de scurtmetraj, mii de copii pe peliculă de filme străine și mii de documentare, jurnale de actualități etc. Are 99 de angajați și un buget de circa un milion de euro, din care 65% reprezintă subvenție a Statului român. Administrează două săli de cinema (Eforie și Union) și oferă o serie întreagă de servicii tehnologice, filmologice, de restaurare și prelucrare a peliculei. Dar ce reprezintă, dincolo de aceste date, ANF? Dosarul pe care-l veți citi în revistă e scena unor contradicții. Prima dintre ele privește chiar utilizarea termenilor de „arhivă de filme“ și „cinematecă“ (pentru unii dintre contributori, cinemateca reprezintă doar sala de proiecție publică, în timp ce, pentru alții, conceptele sînt echivalente și, eventual, egale cu cel de „muzeu al filmului“), ceea ce, după atîția ani de funcționare a ANF, pare de-a dreptul paradoxal. Există apoi perspective diferite privind rolul Arhivei: e ea doar un depozitar, un păstrător al colecțiilor pentru ipotetice generații viitoare, sau are și misiunea de a face aceste colecții accesibile public pentru generațiile actuale? La fel, pentru unii, Arhiva înseamnă în mod privilegiat film artistic (românesc […]