Autobiografia, ficţiunea, autoficţiunea

Volumul Florinei Pîrjol, Carte de identităţi, analizează cu mare atenţie conceptele de biografie și autoficţiune pentru a lămuri unele controverse apărute de-a lungul timpului în legătură cu acestea. În primul capitol, „Rămas bun literaturii? Nu încă…“, autoarea îşi fixează obiectivele și sugerează unele ipoteze de lucru. „Pentru a înţelege (in)consistenţa apariţiei unei astfel de literaturi, e bine de ştiut şi cum s-a comportat autobiograficul, în condiţiile unui regim totalitar ce repudia literatura personală, intimismele şi, în general, orice formă de manifestare a individualităţii. Am ales spre analiză cîteva dintre textele reprezentanţilor Şcolii de la Tîrgovişte – gruparea, poate, cel mai vizibil sedusă de mirajul scriiturii personale, din peisajul literar comunist. Ei au trăit viaţa ca literatură şi-au scris literatura cu intensitatea existenţialiștilor de odinioară şi vor rămîne un soi de enclavă literară, greu de explicat, în Siberia cenzurii comuniste.“ Un excurs teoretic Înainte de a examina literatura autobiografică a reprezentanţilor Şcolii de la Tîrgovişte, autoarea realizează un remarcabil excurs teoretic ce are în vedere conceptele de autobiografie și autoficţiune. Astfel, sînt analizate opiniile unor scriitori din vechime, precum Marcus Aurelius, Lucian din Samosata, Sfîntul Augustin, Benvenuto Cellini ş.a., dar şi teoriile recente ale unor Serge Doubrovsky și Philippe Lejeune. Acest […]