BEATografii. Generatia beat pe nemteste

Respingerea cliseelor invechite, a tiparelor, a conventiilor de orice tip si a miturilor corespunde dorintei de a crea noi genuri de texte, in care, prin combinarea unor stiluri si forme (chiar si non-)artistice, autorii reusesc nici mai mult nici mai putin decit sa-si urmeze propriile interese, preferinte, antipatii, experiente si „proiectii mintale“ (W.S. Burroughs). Aceasta alternativa a unei literaturi bazate pe limbajul de zi cu zi, literatura corespunzatoare unei „boemizari a maselor“, ar parea posibil de pus in practica, deoarece in America o astfel de lirica cunoscuse deja succesul inca din anii ’50: literatura beat, pop si underground. In batrina Europa, insa, generatia beat a venit uneori in vizita, a stirnit oarecum spiritele culturale ale timpului si a plecat acasa fara a lasa in urma dovezi de receptare efectiva. Asa s-a intimplat in Franta: reprezentantii de marca ai acestui nou establishment american, Allen Ginsberg, W.S. Burroughs, Frank O’Hara, au poposit in repetate rinduri la Paris, iar locul frecventat de ei a ramas unica referinta pe tarim francez: „The Beat Hotel“. Cu toate acestea, literatura franceza din a doua jumatate de secol XX nu a manifestat consecventa in receptarea unui stil pur beat, exemplele fiind sporadice. In acest caz, Parisul a […]