Călătorii în palimpsest: o mobilitate cu totul nouă

Textul acesta este un fragment dintr-o lucrare de doctorat în curs (în cadrul Inalco, Institut National des Langues et Civilisations Orientales, Paris), avînd ca subiect mobilitatea românilor în Europa după 1989 şi imaginarul care îi este asociat. Datele analizate au fost colectate printr-o anchetă de teren în autocar, în decursul a şaisprezece călătorii între România şi Franţa, între aprilie 2005 şi mai 2008. Numeroase sînt exemplele care arată că atracţia pe care o exercită lumea occidentală asupra românilor dă naştere unor strategii dinamice de redefinire identitară individuală şi colectivă, însă tot ea accentuează adesea fenomenele de respingere a tot ceea ce poate reprezenta un obstacol în tentativa de a atinge acest ideal. Fragmentul publicat aici îşi propune să pună în lumină propriile mele experienţe de călătorie în măsura în care ele puteau să influenţeze practica mea de cercetare. Evoluţiile rapide din societatea românească fac ca multe dintre aspectele evocate să fie astăzi, din fericire, de domeniul trecutului. Tocmai de aceea însă menţionarea lor se poate dovedi utilă. Sper ca episodul petrecut în vara anului 1990, într-o gară din Praga, să fie privit doar ca o ilustrare a unui fenomen particular, un instantaneu al României proaspăt ieşite din totalitarism, şi nu […]