„Cartea în criză“

De cînd aşteptam o criză a cărţii! Stéphane Mallarmé are un text dens, un concentrat al articolelor publicate de-a lungul anilor în Revue Blanche, numit Crise de vers (1895). Există în acest text o juisanţă a enunţării crizei care te contrariază, dacă nu ştii cu cine ai de-a face. Pentru a o demonstra, nu avem nevoie de multe dovezi: „Literatura suferă aici o criză delicioasă, fundamentală“/„La littérature ici subit une exquise crise, fondamentale“. Cultura franceză ne-a învăţat să vedem în criză viaţă. Frămîntare, acţiune, angoasă, altfel spus viaţă. Există, de-a lungul ultimelor decenii, o criză a ideologiilor, a modernităţii, a omului. Ceea ce înseamnă că toată lumea vorbeşte despre şi se gîndeşte la aceste teme. Există o criză a limbajului, există o criză a versului şi de versuri pe chiar creasta literaturii moderne (sau moderniste, cum îi spun englezii). Criza cărţii ar fi semnul unei graţii.   De aceea, îmi pare rău că în România nu există o criză a cărţii. A existat în perioada comunistă şi după 1989. A existat o criză a cărţii, datorită căreia cărţile erau puţine, ieftine şi foarte citite. Imediat după 1990, se găseau cărţi tipărite înainte de Revoluţie, vîndute la kilogram, într-un depozit de […]