„Ciclurile regăsirilor afective“
George BANU - Parisul personal. Casa cu daruri
- 05-06-2015
- Nr. 775
-
Carmen MUŞAT
- Eseistică
- 1 Comentarii
Un călător, pendulînd între Paris şi Bucureşti, parcurgînd cu nedisimulată plăcere spaţii culturale dintre cele mai diverse şi străbătînd cu aceeaşi preocupată seninătate teritorii reale şi ficţionale, George Banu este, în egală măsură, şi un colecţionar atipic, pentru care importante nu sînt obiectele în sine, ci, mai ales, istoriile personale pe care acestea le poartă cu ele. Mereu interesat să surprindă şi ceea ce se află dincolo de suprafaţa lucrurilor, cu o inteligenţă afectivă scormonitoare, ataşant fără să fie patetic, ludic fără nici o urmă de neseriozitate, erudit şi profund fără afectare, George Banu este unul dintre oamenii pentru care prietenia, asemenea condiţiei de spectator, este o vocaţie. Fascinat de alianţa „între cuvinte şi imagini, între fraze şi obiecte“, dependent de ceea ce numeşte, oblic, „dublul limbaj, căci dintotdeauna am fost prizonier al «dublului» şi nicidecum un partizan al ceea ce este unic, a ceea ce orgolios îşi afirmă şi impune certitudinile“, autorul Parisului personal oferă, în Casa cu daruri – cel de-al doilea volum al unei proiectate trilogii, o emoţionantă incursiune în spaţiul lăuntric, în căutarea „zăpezilor de altădată“. Beneficiind de fotografiile Mihaelei Marin, imagini vii ale obiectelor „povestite“ de autor, Casa cu daruri este ea însăşi o carte-obiect, […]
O cronică excelentă care îmbie într-adevăr la lectură. Domnul George Banu este el însuși un ”personaj” fascinant și această incursiune literară în universul său interior nu poate fi decât extraordinar de interesantă. Sper să reușesc să procur cartea.