Cîteva nelinişti legate de traducerea literaturii române

Într-un interviu acordat Ziarului de duminică, în numărul din 10 martie 2006, prima întrebare pusă a fost: „Care este imaginea literaturii române în Olanda?“. Răspunsul meu a fost dintre cele mai scurte: „O imagine ca şi inexistentă“. Anii trecuţi, în timpul lungilor mele sejururi la Amsterdam, am făcut turul editorilor de pe „reţeaua de canale“. Îmi aduc aminte de expresia puţin jenată a unui editor care m-a asigurat, pe un ton sec, că nu există literatură română, trecînd fără alte formalităţi, la literatura franceză, la cea engleză, germană, rusă… E adevărat că, după traducerea în neerlandeză a Travestiului în 1995, olandezii au trebuit să aştepte unsprezece ani pentru a putea citi o altă carte românească: Întoarcerea huliganului. Din punct de vedere comercial, cărţile lui Mircea Cărtărescu şi Norman Manea au fost un eşec, ceea ce nu l-a încurajat pe editor – acelaşi în ambele cazuri – să facă în continuare eforturi. Acestea fiind spuse, din proprie iniţiativă, am reuşit să public poeme şi povestiri în diverse reviste. Unul dintre lucrurile cu care mă mîndresc cel mai tare a fost numărul special Deus ex Machina, scos în iunie 2007. Revista flamandă la care colaborez de cincisprezece ani mai consacrase integral numere […]