Comparatismul, studiile de imagine si comunicarea intelectuala

„Cu cit e mai multa demarcare, cu atit mai bine, dar o demarcare binevoitoare. Fara dispute pentru frontiere. Cooperare.“ (M. Bahtin, Note, 1970-71) Studiile asupra reprezentarii Celuilalt au luat amploare in contextul postmodernismului global care valorizeaza diferenta, multiplicitatea, eclectismul intr-o noua societate a informatiei si comunicarii. Postmodernismul global promoveaza o deschidere ambigua fata de diferenta si periferie, pluralism cultural si descentrare a marilor naratiuni apusene. Fenomenul nu este unilateral. Lui i se opune rezistenta impotriva diferentei, incercarea de a restaura canonul civilizatiei apusene, asaltul contra multiculturalului, intoarcerea la metanaratiunile istoriei, limbii si literaturii drept garanti ai identitatii si culturii nationale, apararea absolutismului etnic si cultural. Dar daca reactia fata de marile proiecte de restructurare a geografiei culturale europene vine din partea Rasaritului sau a Sud-Estului european, care isi simt amenintate identitatile abia regasite si recompuse dupa dezintegrarea monoliticului bloc comunist, problema ia amploare: fortareata Europei ar fi asaltata de xenofobiile marginale. Formula ideala care sa puna in acord proiectul globalizarii cu pastrarea identitatii nationale si culturale, a centrului cu marginea, ramine nodul gordian al teoriei si practicii noii arhitecturi mondiale. Sentimentul identitatii, fie general europeana, fie nationala, este mult prea puternic pentru a fi ignorat. Nici chiar corporatiile transnationale nu […]