CORESPONDENŢĂ DIN GERMANIA. Despre premii literare, Cărtărescu şi Mozart

Mircea Cărtărescu este astăzi, fără îndoială, unul dintre cei mai importanţi scriitori ai literaturii mondiale actuale. Chiar dacă în România ultimilor ani, alături de laude, el a fost adesea ţinta unor incredibile şi ruşinoase atacuri, restul Europei a ştiut întotdeauna să-l onoreze aşa cum se cuvine. În Germania, Mircea Cărtărescu a fost distins, numai în anul 2015, cu Premiul pentru înţelegere europeană, la Tîrgul de la Leipzig, desfăşurat în primăvară – iar la sfîrşitul lunii trecute, la Salzburg, i s-a decernat, probabil, cel mai prestigios premiu literar european – Premiul de Stat al Austriei pentru literatură europeană.   Citind impresionantul său discurs de mulţumire, am fost, printre altele, mişcat de următorul fragment: „Scrisul este pentru mine un act de credinţă, o formă de cunoaştere, o cale către interior, după expresia lui Novalis. Nu scriu nici măcar ca să public cărţi. De fapt, tot ceea ce-am scris vreodată este un lung jurnal, adică o lungă conversaţie, dusă de patruzeci de ani încoace, cu mine însumi. Scriu numai de mînă, într-un discurs continuu, din care nu şterg nimic şi la care nu adaug nimic. Nu scriu niciodată cînd nu simt că trebuie să scriu, aşa încît cuvîntul «scriu» este, într-un fel, impropriu […]