Cotitura 1989: Latinii din Est

Dărîmarea, acum douăzeci de ani, a Zidului de la Berlin şi a celorlalte ziduri care separau „socialismul real“ al Europei de Est de democraţiile capitaliste ale Europei occidentale a marcat eliberarea unei mari părţi a Europei de calvarul postbelic al unui sistem demagogic şi tiranic. A fost explozia inevitabilă a unui lung proces de degenerare cotidiană prin opresiune, corupţie, minciună. Proiectul „fericirii obligatorii“ promova Utopia drept mască a terorii şi umanismul ca pe o capcană şi carapace retorică a universului concentraţionar ornat cu sloganuri revoluţionare. Înainte de mult aşteptata răvăşire regeneratoare din 1989, visam, cu toţii, lumea de dincolo de Cortina de Fier a zidurilor separatoare. Ştiam că „binele“ din spatele lor nu-i paradisiac, ci terestru, adică imperfect, instabil, incoerent, dar preferam să nu ne gîndim la contradicţiile şi conflictele pe care le conţine libertatea, ci la miracolul, îndelung aşteptat, al eliberării de paranoia tiraniei. Thomas Mann avertizase, cîndva, că „libertatea e un lucru mai complicat şi mai delicat decît Puterea“. Pare mai uşor să guvernezi o masă de oportuniţti înfricoşaţi care votează 99,9% pentru Conducătorul Suprem şi Partidul Unic (singura opţiune, de altfel, pe buletinul de vot) decît un electorat liber, diversificat şi divergent, în care învingătorii obţin în […]