Criticii noului val şi provocările actualităţii (I)

Asistăm, în ultima vreme, la un fenomen oarecum paradoxal: o afirmare în forţă, după 2000 (şi mai ales de aproximativ un deceniu încoace), a unui număr important de comentatori literari – la concurenţă cu prozatorii şi cu poeţi zişi „douămiişti“ – şi, concomitent, o periodică, obsedantă, sistematică punere sub semnul întrebării a rolului, a consistenţei, a eficienţei criticii literare, în special a comentariului de actualitate, într-un context cultural/literar tot mai bulversat de provocările lumii globale şi ale aşa-numitelor legi ale concurenţei şi ale „pieţei bunurilor simbolice“ din epoca „post‑“. Am formulat – pe această temă – cîteva întrebări, pe care le-am trimis mai multor critici aparţinînd, în genere, ultimelor promoţii literare. Întrebările, temele de reflecţie nu li se adresează însă doar lor; dezbaterea rămîne, în continuare, deschisă pentru toţi cei care vor dori să răspundă provocării noastre. Publicăm, în această săptămînă, un prim set de răspunsuri. Este cronica literară o specie caducă în anul de graţie 2016? Dar aşa-numita „critică de autoritate“? Se află, astăzi, cronicarul literar (şi cronica literară) într-o criză de legitimitate? Dacă da, care credeţi că ar fi cauzele? Ce se pierde (sau ce se cîştigă) prin slăbirea autorităţii cronicarului? Pe ce coordonate s-ar cuveni redefinit, în […]