Cu „detectorul de comori“ în aria avangardei românești

Să tot fie vreo 15 ani, ba – socotind bine – chiar 20, de cînd auzeam întîia oară despre un domn stabilit undeva în Germania, frecvent călător la București mînat de irepresibilă ardoare pentru bibliofilie și unicate artistice din aria avangardei noastre. Investigator priceput? Investitor interesat? Deocamdată, apărea limpede că procedează cu tact la stabilirea contactelor eficiente. În vederea obținerii condițiilor necesare unui dialog rodnic, purtase discuții orientative cu Vladimir Pană, cu pictorița Medi Dinu, cu Lisette Daniel (văduva lui Brunea Fox). Își completa evidența persoanelor indicate, scotocea după adrese utile, voia o listă a locurilor unde i-ar surîde norocul să dea peste raritățile dorite arzător. Demonstra un hobby tenace, selectiv, decis să nu se mărginească doar la mostre pe nimereală din patrimoniul avangardei. Așternut pe treabă calculată, efectua anchete în dreapta și-n stînga, oriunde întrezărea eventualitatea existenței de tipărituri, manuscrise, desene, fotografii, scrisori, afișe, documente – alese pe sprîceană, pe cît posibil neprejudiciate de excesiva curiozitate a altor amatori –, singurele compatibile cu apetitul colecționarului stăpîn pe mișcările sale, măsurînd lucid prețul fiecărui pas în labirintul ofertelor. Vizitatorul neamț, un neobosit fan al avangardei Inițial, mi s-a părut preponderent impulsul achizitiv. Eram tentat să privesc precaut motivarea demersurilor intempestivului […]