Cupa mondială şi mitul lui Gyges

Prinsă în vîrtejul Cupei mondiale de fotbal, omenirea întreagă respiră aerul torid al meciurilor, care pecetluiesc, în ritmul calificărilor sau al înfrîngerilor, destinul sportiv al naţiunilor. Confruntat cu realitatea cotidiană, acest exces festiv transformat în cauză naţională pare să ignore cu dezinvoltură grijile noastre cotidiene, mai ales pe cele provocate de criza economică, a cărei violenţă neaşteptată a invadat de ceva vreme viaţa noastră a tuturor. Dar oare nu tocmai acesta este rolul jocului de a face ca şi cînd? Un ca şi cînd în limitele căruia nimic rău, grav, mortal nu ne-ar putea atinge? Nu aceasta este dimensiunea fictivă a jocului, dimensiune ancorată în imaginarul colectiv al unei umanităţi aflate dintotdeauna în căutarea fericirii, într-o adevărată ivresse baudelairiană, proiectînd fiinţa umană într-un paradis care ignoră ideea de moarte? Aceasta este tema eseului Eloge du mauvais geste1, publicat de filozoful francez Ollivier Pourriol, carte ce împrumută perspectiva foarte originală a gestului rău, inadmisibil, ca un refuz al regulilor stabilite, un gest „ca un fulger siderant de libertate, un gest nemaiîntîlnit care scoate la lumină faţa necunoscută a geniului său“. Gestul rău, scrie Ollivier Pourriol, este „ca un lapsus care lasă să se întrevadă un inconştient, care scoate la lumină ceea ce […]