De o suta de ori „eu“

O suta de pagini a dedicat recent Magazine littéraire (hors série, n° 11, mars-avril 2007) unui subiect evergreen cum e literatura eului. Dosarul substantial, intitulat Les écritures du Moi, e o radiografie ampla a literaturii subiective de la Sf. Augustin la Hervé Guibert, trecind si prin autori care par sa nu aiba nimic de-a face cu subiectul, cum sint Flaubert (va amintiti acel „Adieu et pour toujours au personnel, a l’intime, au relatif“?) sau Thomas Mann. Si generic ne situam in plin maraton pe teritoriul celor care aleg sa spuna „eu“, fara teama ca vor fi acuzati de lipsa de imaginatie: jurnal, memorii, roman autobiografic, autobiografie, autofictiune. in fond, optiunea de a scrie la persoana I nu e una comoda, lasa sau tranzitorie catre acea impersonalitate atit de dorita de „valul“ realist al secolului al XIX-lea. E o optiune ontologica, mai curind, raspunzind unei nevoi (sau antinevoi) structurale. Avantajul unui astfel de demers – acela de a aduna la un loc eseuri, profesionist si pertinent scrise de specialisti (textele sint sortate pe autori, cu exceptia celor dedicate autofictiunii, autobiografiilor „feminine“ si a interviurilor) – e ca ofera o imagine coerenta asupra unui subiect el insusi nu prea coerent, supus contestarilor […]