Despre poezia şi teatrul contemporan din Cehia

Scriam nu demult, în prefaţa volumuluiÎntunericul din camera copiilor, apărut la începutul acestei luni la Editura Tracus Arte, prima antologie de poezie cehă contemporană în limba română de după 1989, că pentru poezia cehă contemporană este caracteristică însăşi complexitatea ei de un farmec dacă nu „dezordonat“, atunci (cel puţin în acest moment) „neordonabil“. Să nuanţăm un pic lucrurile: ceea ce este adevărat pe plan stilistic şi tematic nu trebuie neapărat să fie valabil şi din punct de vedere „administrativ“. Altfel spus, păstrîndu-şi independenţa stilistică şi tematică într-o măsură mai mare, poate, decît în alte ţări europene, poeţii cehi nu renunţă cîtuşi de puţin la ideea tradiţională de a se întruni, „grupa“, „aduna“ şi „organiza“, la fel precum poeţii din întreaga lume, în jurul unor reviste, edituri sau cafenele literare. Dacă nu pentru a susţine idei sau crezuri artistice, atunci, poate, cel puţin din motivul „pragmatic“, la fel de vechi ca însăşi literatura, că, prin tradiţie, poetul însingurat, izolat este mai vulnerabil, mai expus vicisitudinilor existenţei decît prozatorul sau dramaturgul. Trebuie însă, şi aici, făcută o diferenţă: acest gen de „prozelitism“ nu se manifestă în jurul tuturor „firmelor“ din domeniu. De exemplu, revistele literare centrale precum A2 sau Literární noviny ori […]