Despre succes, prietenie si cum se naste dansul. Dialog cu Jérôme BEL

Unii ar putea spune ca ne aduceti, pe noi, spectatorii din Romania, sa fim martorii unei piese de muzeu, de vreme ce Jérôme Bel vine la Bucuresti dupa 12 ani de la premiera. Sint multe locuri in care i-a luat ani ca sa ajunga. E un spectacol dificil, iar oamenii au de multe ori probleme sa-l accepte. Iar Bucurestiul nu e deocamdata un loc activ pentru cercetarea in dans. S-a schimbat ceva in spectacol in aceasta vreme? Nu. Nici macar corpurile? Corpurile da, ele inevitabil imbatrinesc. De aceea si cifrele1 se modifica, asta e, timpul trece. Dar din punct de vedere dramaturgic nu e nici o schimbare. Totul e la fel – dar totul e din nou pus sub semnul intrebarii, se lucreaza structura dinauntru. Vorbesc din ce in ce mai putin, tehnic, cu interpretii, cred ca ei stiu acum cel mai bine ce au de facut. Dialogul nostru se intrerupe. Catalin si Simona pregatesc materialul video si sunetul pentru The last performance (a lecture). Jérôme Bel (in engleza): Nu, nu. Sint track-urile 5 si 12. Eu o sa fiu pe scena si-o sa spun – „Catalin, te rog, track-ul 5.“; asta e un dans. Si nu atingi nimic pina […]