Despre „vreme“ si „vremuri“

Hamlet – Teatrul National Cluj – Regia: Vlad Mugur; Scenografia: Helmut Stürmer; Costume: Lia Mantoc; Masti: Ilona Járo Varga; Muzica: Adrian Pop; Interpreteaza: Sorin Leoveanu (Hamlet), Bogdán Zsolt/ Vlad Zamfirescu (Claudius), Anton Tauf (Polonius), Emanuel Petran (Horatio), Radu Banzaru (Laertes), Stelian Rosian (Rosencrantz), Dan Chiorean (Guildenstern, Bernardo), Petre Bacioiu (Osric), Maria Seles (Un preot), Melania Ursu (Marcellus, Actor Rege), Miriam Cuibus (Actor Regina, Clovn gropar), Ion Marian (Actor batrin), Ruslan Barlea (Prologul, Lucianus, Clovn gropar), Mihai Costiug (Fortinbras), Elena Ivanca (Gertrude), Luiza Cocora (Ofelia), Dragos Pop/Liviu Matei (Fantoma) s.a. Ultima opera scenica a lui Vlad Mugur, spectacolul dupa Hamlet-ul shakespearian, este o inseriere de capcane-detectiv, pe de o parte pentru definirea propriilor vremuri, pe de alta pentru surprinderea vremii cu garda coborita, spre a-i pricepe macar fulgurant intelesurile adinci. Capcanele, mastile au fiecare figura decodarii finale, conceptia regizorala fiind, din acest punct de vedere, oarecum cabalistica. Drept pentru care, accesul la codul ultim, periculos si ca atare interzis, poate fi cel mult intuit, iar vecinatatea lui trimite catre solutii similare, precum Luceafarul eminescian. Contextul spectacologic conduce catre cel putin trei directii. Mai intii, mizind pe jocul tip teatru in teatru, pe Hamlet actorul, propunerea lui Vlad Mugur se aseaza, in […]