Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Dilemele lui Sebastian și enigma Otiliei
Mihail Sebastian - Dilemele identității
- 22-07-2011
- Nr. 584
-
Dana PÎRVAN-JENARU
- Istorie literară
- 2 Comentarii
În toamna anului 2007, se împlineau 100 de ani de la nașterea lui Mihail Sebastian, prilej cu care, la inițiativa Centrului de studiere a istoriei evreilor din România, s-a organizat o conferință internațională la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Doi ani mai tîrziu, comunicările au apărut reunite în volumul Mihail Sebastian. Dilemele identității, la Editura Biblioteca Apostrof, într-o ediție îngrijită de Leon Volovici, analizele fiind focalizate, așa cum sugerează și titlul volumului, asupra profilului intelectual al lui Sebastian, văzut îndeosebi prin prisma receptării identității sale multidimensionale, hibride. Era evreu? Era român? Era mai mult evreu sau mai mult român? Era asimilat? Era sionist? Era un simplu om de la Dunăre? Era un evreu est-european? Pornind în special de la mizele existențial-politice din Jurnal și din volumele De două mii de ani… și Cum am devenit huligan, dar și de la simboluri relevante sau de la tipologii de personaje din celelalte romane sau piese de teatru, aceste „dileme identitare“ sebastianiene își găsesc răspunsuri nuanțate în textele semnate de Paul Cornea, Michael Finkenthal, Moshe Idel, Camelia Crăciun, Lya Benjamin, George Voicu, B. Elvin, Andrei Oișteanu, Florin Țurcanu, Marta Petreu, Costel Safirman, Andrei Strihan, Leon Volovici, Virgil Duda, Liviu Rotman, Edward Kanterian, Paul […]
Am citit si eu cartea despre Sebastian. Cu exceptia a doua, trei texte, singurele care meritau sa apara, si pe care comentatoarea ori le faulteaza, ori nu le vede, mi s-a parut stearsa si „aniversara”. Bine programata de la centru, autoarea recenziei se concentreaza partinic pe un razboi mai vechi si fara viitor. Chiar si Moshe Idel este conventional si in fond neinteresant, o mincare reincalzita. Ca sa nu mai spun de Oisteanu sau de Camelia Craciun. Ultima scrie ca un elev de cazut la bacalaureat. Ori de Volovici, care merge ca trenulet de copii pe sine. Unele sint dezarticulate si ca scriitura, si ca argumentatie, incit te miri ca au putut fi publicate – Lya Benjamin, de pilda. Sint stupefiata de atita platitudine si conventionalism. Sebastian este un scriitor de raftul doi, cu nimic mai bun decit Eliade din punct de vedere „politic”, pe care numai Jurnalul l-a saltat deasupra propriei sale literaturi. Dar nu si deasupra propriei lui morale. In fond, este o recenzie opaca intelectual si neonesta.
Astept momentul fericit cind, ducind logica distinsei autoare pina la capat, scriitorii romani de etnie romana si evreiasca deopotriva isi vor da seama ca Lovinescu a fost un ticalos antisemit, ca volumele lui sint mai rele decit Mein Kampf, ca salonul „sburatorul” trebuie considerat o pepiniera antisemita, ba chiar un lagar de tip Auschwitz, ca, ce mai tura-vura, Lovinescu a fost demn de tribunalul de la Nurnberg, iar Nae Ionescu a fost etalonul democratiei si al filosemitismului. Caci exista un argument suprem: pe Nae Ionescu l-a frecventat Sebastian, nu pe rasistul si reactionarul Lovinescu – un simplu mincator de evrei. Or, daca Sebastian se ducea la Nae Ionescu, inseamna ca Nae Ionescu a fost baiatul cel bun al epocii. S-o fi intilnit oare vreodata suavul Mihail si cu inegalabilul Zelea pe la Nae? Sau Nae s-o fi ferit totusi sa ii primeasca simultat pe cei doi admiratori ai sai… Sebastian ajungind sa se afiseze in public numai cu Dragos Protopopescu… un baiat fin… avea si automobil… Da, da, pentru ca il garanteaza Sebastian, Nae trebuie reabilitat. Iar Lovinescu, pe care Sebastian nu l-a agreat defel, trebuie in sfirsit pus la coltul lui de antisemit.
Doar se stie ca un scriitor roman de origine evreiasca, pe nume Mihail Sebastian, nu poate gresi nici atunci cind este tinar.
Chapeau!
Adelin