Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Dorin Tudoran, portret în picioare
O operă de Secu & Company
- 01-10-2010
- Nr. 544
-
Liviu ANTONESEI
- ÎN DEZBATERE
- 43 Comentarii
Pe poetul Dorin Tudoran îl ştiam de la primele sale volume de poezie, iar despre disidenţa sa ştiam cîte ceva din ceea ce auzeam la Europa Liberă sau, dinspre confraţi, prin „telefonul fără fir“. Pe om însă, l-am cunoscut tîrziu, cu prilejul lansării antologiei lirice de la Polirom, Tînărul Ulise, în primăvara anului 2000. Dar îl citeam mereu, oriunde îşi publica articolele, pe care le-am şi recitit mereu, în cărţile în care le reunea. Treptat, m-am simţit foarte legat de el, întreţinînd o corespondenţă electronică destul de constantă, iar de cînd sîntem proprietari de bloguri, poate că aceste relaţii au sporit, s-au intensificat. Pe 15 ianuarie, la Botoşani, am participat prima oară la decernarea Premiului Naţional de Poezie, pentru a-l revedea, la interval de un deceniu. În mod ciudat, laureatul anterior, care avea un rol în ceremonie, mi-a strecurat la ureche, cum procedase probabil şi cu alte urechi, nişte răutăţi despre prietenul meu îndepărtat. Atunci, nu am înţeles. După cîteva luni, aveam să aflu că omul a fost deconspirat, într-o adresă pe care Comitetul Filialei Iaşi a USR o ţine pitită, drept colaborator al Securităţii. S-ar spune că sinistra instituţie încă este activă! La fel de încet, aşezat m-am […]
@) Bmarian
…sa le sufle mereu vintul in pinze, indiferenti la revolutii, schimbari de regim sau numai de guvern! au nrusinarea necesare, dar e adevarat ca si noi o rabdam cu eroism!
@) Paul Kremer
Nu este reafirmata inca din primele rinduri ale textului postat aici? Desi nu m-am intilnit cu el mai mult de 3 – 4 ori, il socotesc drept unul din prietenii pe care chiar de poti baza, asa de la mare distanta!
NU ştiu alţii cum sunt…. dar Ion Cristoiu mi se pare cazul cel mai ruşinos, pentru faptul că se menţine mare şi tare la toate mesele, deşi cunoşteam funcţiile sale în presă, postul de red.şef adj. la SCÂNTEIA TINERETULUI unde a luptat din greu pentru idealurili dictatporului şi camarilei sale. Ruşinos pentru noi că îl răbdpm.
Paul Kremer: Stimate domn, îmi cer scuze că m-am băgat în vorbă. Eu am luat-o uşor dar pentru dv văd că e o chestiune de mare importanţă. Şi nu numai pentru dv, ci şi pentru atîţia alţii care contează – DT, de pildă, care şi alimentează fenomenul, cu conştiinciozitate (dac-o pot numi astfel). Ori Liviu Antonesei, a cărui loialitate este pe măsura onestităţii sale în materie.
Mă ştiam într-o opoziţie ireconciliabilă faţă de acest gen de recuperări istorice – în primul rînd, faţă de maniera (preponderent amatoristică) în care „se recuperează adevărul despre” – însă n-am fost suficient de precaut, nici de atent, pentru a nu provoca reacţii din spatele cărora să poată răzbate mîhnire ori indignare.
Am luat-o uşor dar nu în glumă ci pornind de la convingerea că „toată povestea asta” (al cărei personaj principal este licheaua de român comunistoid) vine dintr-un premeditat scenariu de învinovăţire colectivă, urmărind nici reabilitarea, nici purificarea românilor captivi ai comunismului. Mai curînd, urmărind perepetua lor diabolizare, în ideea unei descumpăniri istorice, poate.
Nu spun că toţi participanţii la proces ar fi conştienţi de asta. Nici că ar fi toţi manipulaţi, dintre aceia care n-ar fi conştienţi. Aş zice că sînt vitimele exploatării cinice a suferinţei pe care istoria de 50 de ani a RPR/RSR a provocat-o.
Eu cred că românii au rezistat bine acelei perioade, şi că proasta lor imagine în ochii prea-multora-azi-judecători vine nu „de acolo”, dar din nefericit-nereuşita lor tranziţie către o lume normală.
Mai cred că – voit ori nevoit dar, totuşi, nu văd cum „ne” – ei parc-ar fi împiedicaţi prin toate mijloacele să ajungă în acea lume. Şi că răfuiala asta – „noi cu noi, supravieţuitorii anilor acelora” – ajută acestui funest scenariu. Nici c-ar mai conta dacă voit ori ba.
Evident, facă oricine – orice-ar crede de cuviinţă a face, cîtă vreme „răspunsul corect” e programat a sosi peste cam 30 de ani.
Stimate D-le Antonesei,
Cazurile in care fiind nevoiti sa comentam in mod public activitatea unui bun prieten reusim sa ne pastram calmul si sa ramanem impartiali sunt extrem de rare.
Avem tendinta involuntara fie de a gasi justificari anumitor fapte fie de a le vedea printr-o prisma diferita si a le da o interpretare favorabila .
De aceea pentru mine atacurile dvs. la adresa celor care au luat cuvantul in acest site in defavoarea d-lui Tudoran imi sint acum perfect explicabile si as zice chiar ca intr-o oarecare masura acest lucru va onoreaza.
Cu toate acestea,parerea mea este ca ar fi fost de dorit ca cititorii sa fi fost informati in prealabil de prietenia care va leaga de Dorin Tudoran pentru a putea lua eventual in consideratie si acest factor de obiectivitate atat in articol cat si in comentariile dvs.
Si eu urez tuturor multa seninatate, dar ma gandeam ca un pic de echidistanta si de transparenta n-ar strica nici ele….
Stimate d-le /d-na InimaRea,
E adevarat ca cu toate ca a trecut atata timp atunci cand la mijloc este mana securitatii lucrurile nu sint niciodata simple si ca trebuie sa fie controlate cu mare atentie .
Dar mi se pare ca dvs. tratati “afirmatia” d-lui Tudoran intr-un mod cam simplist .Eu cred ca este vorba de un cuvant grav care trebuie analizat cu multa seriozitate !
Si apoi cum vine asta -ca trebuia “aleasa” o sursa dintre 3 candidati: MB,DT sau diplomatul si ca denuntul (caci asta este..) a “cazut” pe capul lui Dorin Tudoran ?
Dvs. chiar presupuneti sincer ca Mihai Botez sau diplomatul american s-ar fi autodenuntat numai pentru a fi pe placul securitatii si pentru a realiza infine “planul de masuri” din martie 83 in care securitatea isi fixase ca obiectiv descoperirea modului in care scotea Mihai Botez documente din tara ?
Si faptul ca la inceputul aceluiasi document aflat la pag.556
(si care poate fi vazut acum in intregime in articolul D-lui Simonca ) era vorba de aprobarea data d-lui Tudoran pentru a pleca din Romania (pe care a si parasit-o nu la prea mult dupa aceea ) vi se pare numai o coincidenta ?
Dar faptul ca la putin timp dupa aceasta “afirmatie” a d-lui Tudoran Mihai Botez a suferit un “accident” (relatat si de catre Vlad Georgescu ) si apoi a fost mutat disciplinar la Tulcea (unde a fost probabil iradiat de securitate la hotelul unde locuia) nu va pune pe ganduri ?
Cantitatea enorma de file din dosarul d-lui Tudoran (excedand cu mult orice alt dosar al securitatii inclusiv cel al d-lui Vlad Georgescu ) nu va da deloc de gandit ?
Faptul ca inainte de aparitia cartii d-lui Tudoran in volum domnii Ioanid si Tudoran sustineau sus si tare ca in dosar se afla cel putin 8 documente olografe semnate de
Mihai Botez si ca nici unul din ele nu se gaseste in cartea d-lui Tudoran nu va spune chiar nimic ? Credeti intr-adevar ca daca un asemnea document ar fi existat nu ar fi fost
inclus printre cele 500 de documente publicate ?
Ce sa zic ?….poate ca toate acestea nu sunt decat coincidente ,si probabil ca am mai putea gasi si altele..
mais vous devriez admettre cher monsieur qu’ils sont troublantes – et de taille !
Si o ultima intrebare – daca nu acordati nici cea mai mica incredere dosarelor securitatii atunci cand acestea incrimineaza pe Dorin Tudoran dece acceptati cu atata usurinta ca si cum ar fi litera de lege acuzatiile aduse de catre aceleasi surse impotriva lui Mihai Botez ?
S-auzim numai de bine …..
o pia, o dulcis cerneala simpatica
Magic, cred, toată lumea „ştie” cum făcea-dregea Secu’. Regulile, metodele şi mijloacele „de muncă” ale Secu fac de-acum parte dintre cunoştinţele elementare, ca alfabetul limbii române ori tabla-nmulţirii.
Să mă iertaţi de vorbă proastă dar acesta-i misticism. Sigur, liber e oricine a-şi căuta leacul la vraci, iar nu la doctori. E posibil să-l şi găsească, măcar unul, măcar o dată. Dar nu facem o regulă din asta, n-avem cum. Am risca a cădea în capcana propriei noastre ignoranţe – al cărei semn inconfundabil este (şi) suficienţa intelectuală.
Potrivit exemplu este „discuţia” (ghilimele necesare căci nervoasă discuţia) despre „nota de la pg”, unde scrie negru pe alb că DT a afirmat că. Cine afirmă asta? Maiorul Kix de la Secu – persoană de toată încrederea deoarece în exerciţiul funcţiunii. Or, „se ştie” că nimeni nu minţea la Secu’, templul adevărului era acolo.
Şi unde se găseşte documentul? În arhiva Secu – de a cărei rigurozitate şi acurateţe n-are nimeni a se-ndoi.
Mă puteţi suspecta de partipri dar, în acest punct, nu mă interesează de ce ” a riscat” DT să consimtă la reproducerea documentului. Dacă e măcar cineva interesat de poziţia mea faţă de demersul său, îi răsplătesc interesul: De la un om vădind vocaţia martiriului în tinereţe, te poţi aştepta la orice, pînă la bătrîneţe şi dincolo de ea. N-ar fi primul, n-a fi nici ultimul jucînd totul pe cartea memoriilor d’outre tombe. Paseismul vindicativ e specific firilor războinice. De aceea spiritul vendettei n-are a dispărea, cum nu Legea Talionului.
Ştiu, fiat Justicia pereat Mundo. Poate că se va-mplini vreodată visul dintotdeauna al milenariştilor.
Într-un loc – nu din Eu fiul lor – DT ironiza Secu pentru riposta asimetrică la revolta sa, numărînd zeci de „cadre” mobilizate pentru „a-l contracara”. E mai curînd un reflex literar decît o înţelegere a lucrurilor. Faptul că „pînă şi Ceauşescu” îi cunoştea cazul arată şi durerosul succes al rezistenţei sale, dar mai arată şi amploarea fenomenului, căruia numele eroice îi erau vîrful icebergului. Secu se zbătea din răsputeri să limiteze – nu se punea problema anihilării – fluxului de „acţiuni duşmănoase”, canalizat spre Vest cu concursul agenturii intelligence occidentale.
Da, ştiu că – pentru Hertha Muller – nu se enervaseră destui dar e punctul de vedere al fiinţei singuratice a cărei vulnerabilitate o-mpingea inexorabil spre mizantropie. Din fericire pentru ea şi pentru noi toţi, dureroasa ei experienţă a rodit literar, noroc de care n-au avut parte atîţia alţi desperados.
V-aş propune şi o altă lectură a afirmaţiei de la pg. Una în care „organul” se justifică – în faţa „conducerii superioare de partid şi de stat” că nu a interceptat textele trimise de DT, la Europa liberă. Fiindcă le-a dat lui Botez – nu unui oarecine ci cuiva beneficiind de oarece protecţie oficială – care le-a ţinut o lună la el (nevoi calendaristice greu de clarificat azi dar ceva se va fi petrecut în acea lună) şi abia apoi le-a transmis unui diplomat american (marele duşman) care-a plecat definitiv (pune-i sare pe coadă!)
Aşa riguroasă explicaţie a unor fenomene scăpate de sub control avea neapărată nevoie de „o sursă”. Din 3 candidaţi – Botez, DT şi diplomatul american – cine-ntrunea punctajul pentru a fi preferat? Cel ce putea fi săltat de pe stradă şi „strîns cu uşa” pînă cedează. Afirmaţia pusă în sarcina lui DT arăta că „organu'” nu doarme ci acţionează hotărît pentru „identificarea şi pedepsirea”. Aproape sigur că, după asemenea operă de ficţiune, „cadrele” îşi puneau cenuşă-n cap – în şedinţele lor „profesionale şi de partid” – pentru că n-au depus toate eforturile necesare prevenirii „acţiunilor duşmănoase”. Vorba ceea – toată lumea fericită şi cu lacrimi pe obraz.
E de presupus că acest exerciţiu de imaginaţie poate fi respins de plano, în numele proverbialei obtuzităţi a Secu – bun comun al folclorului postdecembrist. Se poate discuta şi despre astea dar al’dat’.
@) Daniel StPaul
Am inceput cu formula cu care d-voastra ati incheiat, tocmai pentru ca de multa seninatate avem nevoie cu totii.
Acum, cumva tot pe puncte:
– Sigur ca l-am aparat pe Marino, dar cazurile nu sint simetrice. Din pacate, in cazul Botez, acele documente chiar exista.
– Daca ele sint falsificate, nu e de vina nici DT, nici editorul, ci securistul Ureche, care mentioneaza la fie care ca discutia a fost inregistrata.
– Prin urmare, ceea ce ar avea de facut familia, aparatorii si „aparatorii” nu este sa se arunce asupra lui DT, care nici macar nu face aprecieri in legatura cu docuementele, nici nu-l acuza pe MB, ci sa ceara desecretizarea integrala a dosarelor Botez si, eventual, sa-l acuze pe Ureche de falsificare de documente!
– „Innegrirea” lui DT nu-l poate „albi” pe MB.
– Poate ati observat ca judecata mea este prudenta, pentru ca nu am nici eu incredere suta la suta in documente fabricate de Secu. Si chiar as vrea sa se constate ca respctivele transcrieri sint falsificate.
– Nici comparatia Pastior – Botez nu tin. Cel dintii a semnat la iesirea din lagar un angajament, caruia nu i-a dat curs. Si, cum am spus mereu, eu nu-i pot judeca nici pe detinutii politici care au cedat – asta e o chestiune exclusiv intre detinutii politici – nici pe cei racolati ca minori. Nu ar fi onest, pentru ca nu m-am aflat in asemenea situatii.
– Asa este, ar mai fi atitea.
Auguri!
Domnul Antonesei,
Promit sa contenesc cu acestea:
– relativ recent ati fost printre cei care ati aparat si trecutul si postumitatea lui A Marino; mi-am spus ca a fost un lucru BUN pentru ca SE CUVINE ca aceia care nu mai pot vorbi sa fie reprezentati. Cu reculul pe care-l am, pot insa aprecia ca la A. Marino „manifestarea civica” a fost doar aceea a travaliului carturaresc (deci, opera) asiduu si bine facut, ca atitudine contestatara in anii ceausisti… ar mai incapea; la M Botez, pe linga activitatea stiintifica exceptionala, a existat si un militantism exemplar. Desi trecutul acestor doua personalitati poate fi contestat cam din aceleasi ratiuni, primul iese mintuit, al doilea, damnat. E o virtute sa-l aperi pe Marino, dar e handicapant/indoielnic a face acelasi lucru pentru M. Botez.
– nu am si nici nu doresc un contencios cu d-l Dorin Tudoran; ba, cum hazardul a potrivit un paralelism destul de evident intre relatiile respective ( H. Muller vs O. Pastior si D. Tudoran vs M. Botez), am apreciat sincer ca ambii , in tulburarea ocazionata, au vibrat pe o coarda de omenie.
-asisderea, considerind normal ca d-l Tudoran sa aiba „gratitudine pentru rabdarea si intelepciunea editorului”, m-as fi bucurat ca intiiul sa poata fi atit de liber incit sa admita ca, desi cel din urma profeseaza principii sanatoase de tinuta profesionala , in ciuda lor, le mai si vestejeste pe-alocurea (si poate nu tocmai in locuri neesentiale) intr-o intreprindere care are tot interesul sa treaca integral testul in/falibilitatii si al credibilitatii.
-finalmente, gasiti acceptabil ca un Plan de masuri din inalte sfere securistice desemnat discreditarii in strainatate a lui X sa fie omologat ca proba ultima de inocenta a acestuia , in timp ce acelasi tip de Plan, vizindu-l pe Y, nici macar nu merita considerare?
Ar mai fi atitea… The matter is not exhausted, but we are.
Multa seninatate.
@) Ruxandra Ardeleanu
…am incheiat chiar in acest punct discutia. In rest, sanatate celor de fata si viitori!
Domnule Antonesei,
Ati inceput sa demolati insasi „constructia” lui Tudoran.
Sper ca va dati seama de acest lucru.
Daca sunteti un jurnalist care se respecta,examinati intai
SURSELE,MATERIALUL.
Nu va sta de loc bine,in postura de aparator permanent al lui Tudoran.
Pentru o revista de prestigiu ca a dumneavostra,un elementar execitiu de echidistanta ar fi apreciat.
Revenind la oile noastre:cand Botez „turna” ridicandu-l in slavi pe Tudoran(ce poet extraordinar e.t.e)
asta vezi Doamne ,era incriminator.
Argumentul cu vara lui Voiculescu in cazul lui Botez nu exista.
Cand inocentul Tudoran ,care mai si plange cu lacrimi de crocodil…”se scapa” in fata unei surse securistice
cu ceva ce nici in somn nu trebuia sa pomeneasca…este scuzat si magaiat pe crestet,ca un copil cretin..
Va rog sa folositi acelesi unitati de masura.
Atat.
Fara drame.
D-le Antonesei,
N-am sustinut nici macar o clipa ca ar fi fost vorba de scrisul d-lui Tudoran.
Documentul \”olograf \”a fost bineinteles scris de catre un ofiter de scuritate care se ocupa de acest dosar !
Inteleg insa ca va mira (asa cum m-a surprins si pe mine) miracolul publicarii acestui document care-l incrimineaza fara drept de apel pe Dorin Tudoran (si ma bucur ca cel putin in privinta asta sintem de acord !) .
Diversele explicatii posibile al acestui miracol le-ati citit deja in comentariul la excelentul articol scris de catre d-ul Simonca “O lume mizerabila” aparut si el in acest numar al OC si deci nu are nici un sens sa le mai repet aici.
@) Ruxandra Ardeleanu
O „sursa” a Securitatii inseamna in limbaj tehnic un „turnator”. Era Dorin Tudoran obligat sa-si cunoasca toti tunatorii?! Eu mi i-am cunoscut oare pe toti? N-au avut oare toti ce care au reusit sa-si recupereze cit de cit din dosare – eu foarte putin, citeva sute de pagini – mari surprize in aceasta privinta? Nu si-au gasit acolo prieteni vechi, colegi de slujba, unii chiar rude? N-a descoperit vara lui Voiculescu-Felix ca era turnata de el? Macar, har Cerului, din ce-am primit, n-am gasit, inca, nici rude, nici prieteni adevarati!
@) Daniel StPaul
Si cred ca nu trebuie sa uitam ca documentele Securitatii chiar asta sint, deci documente intocmite de Securitate. Din pacate, cele aparute pina acum par, repet, par sa-l puna intr-o lumina nu foarte favorabila. Daca ati fi vazut volumul, ati fi vazut ca DT nu-l acuza pe fostul sau prieten, ci, eventual, e consternat de unele documente de acolo, care ii sint atribuite remarcabilului matematician. De aceea si spun ca ar fi absolut necesar declasificarea dosarelor acestuia. Si tot de aceea si spun ca e consum inutil de energie si risipa de timp aceasta desfasurare de forte, care ar fi mult mai potivit sa fie folosite pentru a se obtine respectiva declasificare. Pentru ca putem aveam impreuna un dialog civilizat, ceea ce nu s-a dovedit posibil cu alti interlocutori, va pot spune ca paginile atribuite de Secu lui Mihai Botez nu doar ca nu m-au bucurat, dar m-au durut, m-ai mihnit. As vrea din toata inima sa se dovedeasca niste contrafaceri ale Securitarii, nu transcrieri ad litteram ale discutiilor purtate cu Ureche. Tocmai pentru ca, desi nu la-m intilnit niciodata, aveam o amintire cu totul deosebita despre el, doar din ce ascultasem in anii 80 la RFE si la alte posturi occidentale.
Domnule Antonesei,
Vorbim oare de acelasi document?
Dorin Tudoran ,AFIRMA,in fata unei surse a securitatii.
Afirmatia cu pricina intr-un sistem totalitar ca cel al Romaniei causiste insemna o condamnare la moarte.
Nu este vina mea ca in cartea „Eu fiul lor” s-a strecurat acest sinistru denunt.
Va cred in continuare un de buna credinta,dar…nu-mi insultati inteligenta.
Va doresc o duminica minunata.
@) Paul Kramer
Din pacate, trebuie sa va raspund si d-voastra ceea ce i-am raspuns d-nei Ardeleanu – ori n-ati vreodata un document al Securitatii, ori sinteti de o perfecta rea-credinta! Era suficient sa fi comparat orice petec de hirtie scris de Dorin Tudoran cu docuemntul, olograf, dar scris de mina securistului, cu cunsocuta scriere STAS din unele aporate catre superiori, ori catre organele de partid! Cit de tiompit ar fi trebuit sa fie Dorin Tudoran incit sa publice un document care l-ar fi incriminat intr-un fel?!
@) Dan
…as spune, in draci, cu amenintarile! Nu vad ce mai e discutat, dati-ma in judecata in jurisdictia internatioala si gata! Insa, in opinia mea, ati apucat-o pe o linie complet gresita. M-am chinuit cit am putut sa pun niste bemoli cind am scris articolul, tocmai pentru ca am niste amintiri la care tin despre acel Mihai Botez despre care auzeam la Europa Libera in anii optzeci! Si d-voastra si alti „aparatori” prin stilul nemotivat agresiv, cu amenintari si insinuari, nu faceti decit sa provocati oamenii sa spuna chiar mai mult decit ar avea de gind. Nu, nu-i faceti nici un serviciu lui Mihai Botez. Din pacate…
@) Ruxandra Ardeleanu
…poate cineva sa spuna asa ceva? v-ati uitat cine scrie documentul si ce scrie in el? nu recunoasteti nici macar grafia stat a securistului? ori n-ati mai vazut documente de Secu ori sinteti de o perfecta rea-credinta!
Am fost luminat de mai stiutori ca diavolul are doua calitati distincte si inconfundabile: Nu regreta raul facut, de fapt el nici nu are constiinta Raului, o are doar pe aceea a lucrului BINE facut… Si mai apoi, este impenitent. Milostiviti-va de mine si dati-mi, va rog, cei mizericordiosi, UN exemplu dintre cei care au servit Institutia Raului Suprem de Stat care a fost Securitatea si care sa fi regretat si sa se fi pocait. M-ar putea ajuta sa imi inseninez intelegerea si sa-mi ameliorez somnul. Multumesc.
Autorul si prefatatorul cartii „Eu fiul lor”citeaza urmatoarele surse-doi-securisti in viata ,un congressman american mort si asa zisele dosare ale securitatii.
Fara nici-o jena,Tudoran publica propria sa turnatorie de la pagina 556.
Si…pentru ca o publica domnia sa-trebuie sa o luam in serios,nu-i asa?
Acolo este descris parcursul scrisorii lui Tudoran catre Europa Libera,scrisoare care i-a fost incredintata lui Botez.
In documentul strict secret Tudoran „afirma” in fata sursei securistice..cum a fost pastrata scrisoarea timp de o luna,apoi a fost incredintata unui diplomat american care a plecat de la post.
QED: sau mai precis hotul care striga „hotii”!!!
In acest amestec sinistru ,in acesta ciorba murdara plutesc comentariile dumneavostra.
Pe blogul personal, d-l Dorin Tudoran a publicat, prin iarna-catre primavara a.c., un Plan de masuri urzit de Securitate pentru a-l compromite si a-l face sa treaca drept infiltrat al ei in Occident. Intr-un Drept la replica (publicat atit in OC cit si in 22, reviste in care a aparut Prefata d-lui Ioanid) d-na Vioarica Oancea, sora lui Mihai Botez, a facut publica existenta unui plan similar si in ce-l priveste pe acesta din urma („Ordinul 001604, din 31 martie 1982 – aflat în arhiva SRI, fond D, dosar 10947, pp. 138-139, care precizează că „în scopul neutralizării acţiunilor sale legate de postul de radio Europa Liberă se acţionează pentru compromiterea lui Mihai Botez, prin acreditarea ideii că acesta este informatorul organelor de Securitate ” in ObsCult. si „In acest sens, într-un raport din 31 martie 1982, maiorul Ion Alexandru Munteanu şi căpitanul Ştefan Ramfu raportează că „se acţionează pentru compromiterea lui Mihai Botez în străinătate, prin acreditarea ideii că Mihai Botez este informatorul organelor de Securitate, sens în care i se va aproba cererea de a efectua o călătorie turistică în SUA“ in 22). Dar cele doua planuri de masuri ale Securitatii ne se valent pas, cel care-l priveste pe Dorin Tudoran il auroleaza pe acesta, in timp ce acela care-l priveste pe Mihai Botez e simplamente ocultat de toti prim „interesatii” , printre care Dorin Tudoran si Radu Ioanid, care, mai abitir, in calitate de editor, ar fi avut datoria morala sa raspunda acelui Drept la replica, fiind la obirsia unor grave, pina la urma acuze, aduse lui Mihai Botez. NU a facut-o, caci in olimpianismul generatiei spalate cu hyssop, d.sa e mai presus de datorii morale.
Nu stiu daca domnii Botez si Ioanid au avut ceva de impartit. Stiu ca Mihai Botez a fost pentru mine un reper cel putin in aceeasi masura ca Dorin Tudoran. Exista, contrar asteptarilor si din fericire , inca, memorie personala intacta si, in sprijinul ei, arhive altele decit ale Securitatii , neadulterate, nedeformate (RFE-RL Hoover, printre altele). Stiu ca la vremea cind Mihai Botez (citat din MB, din arhiva RFE-RL:”„N-am să încetez niciodată să repet că ceea ce am vrut a fost să demonstrez, cu sacrificiul unor ani buni din viata mea, că se poate trăi în România de astăzi si fără să te tîrîi în genunchi.”) si Dorin Tudoran isi puneau zilele in joc in mod PUBLIC, mare specialist in totalitarisme Radu Ioanid avea curajul nemaipomenit de a raspunde unui „provocator”: : „E noua dimineata, biroul de provocari s-a inchis“ si sa aiba „un adevarat proces de constiinta” generat de arestarea lui Radu Filipescu, in cadru, da, cel putin confidential…. Domnia sa nu ne spune ince conditii au fost colectate de catre Securitate „informarile” furnizate de Mihai Botez, dar nu are nici o indoiala. Cum fara nici o indoiala ne indatoreaza a ne ilumina: „Colegul meu C.T., un om bun si loial, care nu era neaparat de acord cu textele si ideile mele, a fost fortat sa dea trei declaratii la serviciul personal sau maiorului Mocanu despre mine. A semnat in clar, a incercat sa fie obiectiv si nu a devenit informator. Mai mult, m-a prevenit de fiecare data ca o anume institutie se afla pe urmele mele” (OC nr 139, octombrie 2002 : http://dev.observatorcultural.ro/Anatomia-delatiunii*articleID_5740-articles_details.html.)
Hmm. „Cititorul va sti sa…”
Nu as fi „imbratisat” un caz in care otrava Securitatii ne contamineaza pe toti, intr-un fel ori altul, dar cind cel acuzat (si care pina la proba ultima si mai presus de orice indoiala trebuie sa se bucure de atit de indragita de d-l Tudoran prezumtie de nevinovatie) nu se mai poate apara, am gasit, sper fara a gresi, ca „dar’ una voce a chi voce non ha (piu)” e o indatorire morala.
Stimate D-le Antonesei,
Scriind despre “complicatul caz Botez” dvs. citati acuzatiile d-lor Tudoran si Ioanid de parca ar fi vorba de litera bibliei si supozitiile pe care vi le permiteti,bazate pe aceste citate sunt de-a dreptul scandaloase !
Presupunand ca dvs. ati citit cu atentie TOATA cartea lui Dorin Tudoran va rog sa-mi indicati pagina la care exista vre-un document olograf semnat Mihai Botez -asa cum se sustinea in prefata d-lui Ioanid si in articolele d-lui Tudoran Eu nu am reusit sa descopar nici macar unul singur!
In schimb as dori sa va citez din documentul -atat cel batut la masina de la pagina 376 cat si din cel olograf de la pagina 556 NOTA subliniata referitoare la Mihai Botez :
“Ultimele doua materiale difuzate de postul de radio EUROPA LIBERA au fost redactate de Dorin Tudoran,in perioada iunie-iulie 1983.
Sus-numitul afirma ca le-a predat lui Mihai Botez care le-a tinut asupra sa cca. o luna de zile dupa care le-a trimis in strainatate printr-un diplomat american care a plecat definitiv de la post”
Intelegeti d-le Antonesei ? “DORIN TUDORAN AFIRMA” – asta nu suna deloc ca ceva care
i-ar fi scapat involuntar d-lui Tudoran ci ca un denunt in toata regula !
In felul acesta cu ajutorul d-lui Tudoran “planul de masuri “ al securitatii din martie 83 care voia sa afle in ce fel scotea Mihai Botez documente din Romania a fost incununat de succes…
Aveti vreo explicatie plauzibila pentru acest aparent paradox ?
Cine turna pe cine dupa parerea dvs ?
P.S. In alte articole aparute in acest numar al OC Dorin Tudoran este comparat cu Herta Muller .
Daca se va acorda in viitor premiul Nobel pentru turnatorie -la care D-ul Tudoran pare a fi un candidat foarte serios -va exista poate vre-un criteriu de comparatie .
Pana atunci mie personal alaturarea acestor doua nume mi se pare grotesca si ridicola …
@ Liviu Antonesei
… enervatii”, dupa zicala, „hotul striga, hotii”! Hehehe …
Domnule Antonesei, dumneata te consideri un literat, de aceea imi permit sa va intreb: stiti care-i deosebirea intre un comentariu/statement si o speculatie privind textele dintr-o carte (continand, fie si copii dupa documente)? Aveti idee cam cum puteti fi incadrat juridic in cazul in care documentele la care faceti trimitere nu pot proba vinovatia raposatului Mihai Botez? Cat de mult cunoasteti din jurisprudenta internationala media?
Eu nu urmaresc sa inchid gura comentatorilor avizati, ci doar avertizez asupra speculatiilor nefondate faptic si juridic.
Alegerea ati facut-o singur! Pacat!
Dosarul de Securitate – o oglindă deformată
„Nu mă tem de adevăr – mă tem de semiadevărurile poliţieneşti, în fapt nişte minciuni extrem de odioase. Pentru că lumea valorilor şi deciziilor umane văzute prin ochii poliţiei politice este întotdeauna contrafăcută şi diformă. Consider aşadar un scandal moral ca sursa principală a cunoştinţelor despre om să fie, ca în vremea dictaturii comuniste, arhivele serviciilor speciale ale statului totalitar. Este omagiul involuntar adus epocii călăilor, turnătorilor şi laşilor“ (Adam Michnik –Mărturisile unui disident convertit, Editura Polirom, 2009
Titlul si exergul ii apartin editorului , RI. Mai adaug o nota din Prefata: „Bazîndu-se pe mărturia lui Dorin Tudoran, dar şi pe documentele din dosar, CITITORUL VA STI (s.m., dstp)) să evalueze rolul lui Mihai Botez în acest caz. Ca şi Silviu Brucan, pînă la proba contrarie şi bazîndu-ne exclusiv pe documentele din dosarul lui Dorin Tudoran, Mihai Botez PARE (s.m) să fi fost o „sursă“ a DSS care nu a semnat un angajament cu Direcţia I sau cu UM 0800 SMB şi care a dat informaţii DSS „în clar“.
Pe de o parte , in primul citat, o punere in garda in ce priveste magnusul opus securistic (desi o formulare cel putin la fel de buna ar fi putut fi , in titlu, O oglinda deformaNta, caci cint sanse teoretice ca macar o portiune din oglinda deformata sa dea o imagine corespunzatoare realitatii) si impresia intiala , ca „Mihai Botez PARE (s.m) să fi fost o „sursă“ …”. Atitudine deci prudenta si, metodologic, neutra, neimplicata. Pe de alta parte, ce mai poate STI cititorul cind, in avintul procedural, editorul ne serveste marturii personale inverificabile despre spusele unui senator mort, cind de-amorul neutralitatii ne ofera o cel putin discutabila suita de „marturii” in ce-l priveste pe „inculpat” (mai la vale ghilimelele ce cuprind cuvintul „sursa „dispar si constiinta acesteia se degradeaza, indubitabil , treptat) si ma refer in special la fantasmagoriile unui personaj (oooH, ironie!) mult indragit in ultima vreme de insusi Dorin Tudoran, intr-atit incit a construit o adevarata epopee blogospferica in jurul lui ? Doar de amorul echilibrului sa fi inserat d-l RI asemenea bazaconii? De ce , daca impartialitatea lui tient au coeur n-a pus si ceea ce mediile de virf americane afiseaza ?:”Mr. Botez came to the United States in 1988 as a political exile from the Communist government of Nicolae Ceausescu, and held academic positions at Stanford University, Indiana University and the Woodrow Wilson International Center for Scholars in Washington” (http://articles.chicagotribune.com/1995-08-01/news/9508010098_1_government-of-nicolae-ceausescu-bucharest-exile )
Domnule Antonesei,
In buna traditie jurnalistica,va rog sa cititi cu atentie documentul de la pagina 556,din cartea lui Dorin Tudoran;este vorba de o adevarta turnatorie-in care Tudoran il denunta pe Botez.
Poate ca va veti uita si la pagina 376-este vorba de aceeasi delatiune.Dupa ce veti fi facut acest execitiu elementar de „jurnalistica” ,daca mai puteti …aruncati piatra.
Sper ca sunteti de buna credinta,asa se aude aici in US.
Cele bune.
Domnul Antonesei,
Am sa fac marturisirea ca parcurgerea ultimei(celei mai recente, de fapt) livrari din OC relativa la EU, FIUL LOR a ajuns, dupa o escalada de o luna, sa-mi ferfeniteze somnul, literlmente. Mi-e teama ca nu multi au atins performanta asta.
Pareti sa aveti o parere buna despre editie si despre editor. As avea ATITEA de spus doar in ce priveste citeva aspecte din carte aparute online (nu am cartea, si, de-acum, nu mi-o doresc) dar constringerile de tot felul, inclusiv cele din partea propriilor mele resurse,fizice si psihice, ma descurajeaza .
Am sa incerc , cu permisiunea dv., sa va fac o idee , totusi, pina la urma DOAR o idee,despre ce ma munceste si o sa ma refer la inceput la actul editorial, asa cum transpare el din Prefata.
…că mă amestec unde nu-mi fierbe oala. Nu-mi fierbe, dar de-ncins, văd că se-ncinge…
Eu nu ştiu cine este dl Mihai Botez (iertată-mi fie incultura), dar, citindu-vă pe domniile voastre – cum şi pe Dorin Tudoran care e în viaţă (asta e, fiecare cu cât i-a dat Domnul) – înţeleg că Mihai Botez este un matematician de marcă (nu unul oarecare!), persoană publică importantă (ambasador, deci nu una oarecare!) şi bun prieten al lui Dorin Tudoran (deci nu unul oarecare!). Dacă am înţeles eronat, vă rog să mă corectaţi. Dacă nu, nu.
Acuma, fără mânia şi părtinire, mă pun în locul lui Dorin Tudoran. În locul lui Mihai Botez nu mă pot pune, că el nu mai este (dacă am înţeles bine).
Presupunând că Dorin Tudoran, alcătuind ediţia de faţă, ar fi lăsat la o parte documentele care îl „incriminează” pe Mihai Botez, iar peste ani, cineva – oricine! – ar fi descoperit aceste documente şi le-ar fi publicat, cine ar fi picat prost? Numai Mihai Botez sau şi Dorin Tudoran?
Nu cumva, atunci, Dorin Tudoran ar fi fost acuzat de tăinuire? Zic şi eu, nu dau cu parul.
Altfel:
Ce-o fi fost în sufletul lui Dorin Tudoran citind aceste documente, se întreabă cineva?
Nu spun că Mihai Botez este vinovat. Doamne fereşte! Poate respectivele documente sunt cotrafăcute (să zicem). Ce-ar fi făcut oricare dintre noi în locul lui Dorin Tudoran?
Sau:
Cât a lipsit ca Dorin Tudoran să muşte şi el din – deja celebrul – „et tu, Brute, mi fili!”?
Cred că, în astfel de situaţii, în două stă lucrul, vorba lui Cipariu. Iar dacă timpul şi istoria vor dovedi că matematicianul este nevinovat, primul fericit ar fi Dorin Tudoran…
Nu că spun, dar numa zic…
@) Inima-Rea
… tot e bine ca s-au mai enervat si niste romani, ca n-au dat toti in patima filosofiei si a rezistentei a posteriori!
@) Dan
Daca vi i-ati controla, ati observa ca nu-mi face nici o placere sa fi consultat documentele cu pricina. Iar acelea, pina la vreo proba contrarie, sint autentice, fiind eliberate de CNSAS cu numar, stampila etc. De cit sa va enervati pe mine, pe Tudoran, pe toti cei care nu au incotro si comenteaza documentele cu pricina, mai bine v-ati dirija efortul spre scoaterea la lumina a dosarelor regretatului matematician. Nu stiu ce vreti. Sa inchideti gura comentatorilor? Dar acum documentele din dosarele Tudoran sint la indemina tuturor, nu puteti inchide gura tuturor! Si nu ma refer la faptul ca sint in volum, ci ca sint, in original, la CNSAS!
@ Liviu Antonesei
… a amenintare! Simplu, suna a NEUITARE, si numai atat!
„Pina la urma insa, e clar ca e nevoie ca dosarele sa apara, daca chiar dorim sa ne lamurim.” Da, dar pana atunci de ce atata lipsa de respect si balacareala publica fata de memoria lui Mihai Botez? Pana atunci, prezumtia de nevinovatie NU EXISTA, in opinia dumitale?
Inceteaza domnule cu scuzele de nescuzat cu „toate citatele folosite de mine sint autentice, nu inventate. Si am citat putin”!
Din punct de vedere juridic, dumneata esti tot atat de vinovat ca si persoana din care citezi, in absenta oricaror probe irefutabile. Este ilegal sa murdaresti nume de persoane in public, chiar daca citezi! Citarea nu e o scuza, clar?
@) Dan
…a amenintare! Dar nu asta e problema, toate citatele folosite de mine sint autentice, nu inventate. Si am citat putin… Pina la urma insa, e clar ca e nevoie ca dosarele sa apara, daca chiar dorim sa ne lamurim. Nu?
Postez comentariul aici, la LA, nu neapărat ori doar din prietenie ci pentru că, prin însăşi existenţa sa, cartea lui DT arată că Hertha Muller n-are dreptate cînd îi numeşte pe români o naţie de „însoţitori” (mitlaufer) ai regimului comunist.
Apoi, fiindcă – la cît mă enervează C Dobrescu şi M Oprea, cu articolele de aici – cine ştie cum m-ar virusa, de-aş ajunge să sar şi eu calul, ca şi ei. Remarc doar mimetismul lor, de condamnat la alţii – numai la alţii. Cînd Hertha Muller strigă „Ale-hap” ei nu-ntreabă nici de ce, nici cît de sus, doar sar cît pot (de sus, de prompt, de zelos). Şi toate astea pentru ce? Numai şi numai pentru a dovedi adevărul spuselor HM – „Acum, ne simţim şi noi ca nişte căcaţi, dar prea tîrziu! Ne ierţi?” Evident, ea nu iartă pe nimeni, ceea ce-i face aproape fericiţi pe respectivii. De-a dreptul dostoievskaian, ai putea zice.
Numai că:
– Nobelul Herthei Muller e literar, nu politic. Ori este şi politic? Eu sper că nu. Atunci, discutăm opera d.p.d.v. literar. Ce dracu’, sîntem defazaţi să amestecăm lucrurile? Sau venim direct din şcoala primară, unde totul e să înţelegi „ce vrea să spună autorul”?
După cum e primită autoarea, şi după reacţiile astea ciudate – la farsa pe care i-a făcut-o lui Liiceanu, la Ateneu, de pildă; ori la „părerea sa” despre Cărtărescu şi despre români, implicit – ar părea că nu valoarea literară a Herthei Muller contează ci cît e de rea de gură. Da – şi cîtă dreptate poate avea, desigur! Păi, nu erau piticii răi de gură preferaţii capetelor încoronate? Bine, acum – democraţie fiind – s-a extins fenomentul, a devenit de massă.
– mitlauferismul european modern (căci există şi cel clasic, din Antichitate, cînd sclavii ăia de mitlauferi preferau să-şi păstreze mizerabilele vieţi, în loc să se sinucidă, dracu’!) a-nceput în Rusia şi s-a extins în Germania. Cei mai dibaci făuritori de mitlauferi s-au chemat Stalin şi Hitler. Iar marii mitlauferi ai lui Stalin s-au chemat Roosvelt şi Curchill, drept pentru care s-a extins mitlauferismul în jumătate estică a Europei.
Dar a avut şi Germania mitlauferismul său – integral, în vremea lui Hitler; parţial – în RDG.
Şi mai şi: evreii sînt istoric-exemplare cazuri de mitlauferism, cum mergeau ei încolonaţi spre lagăre şi camere de gazare. Oare de ce nu s-or fi enervat mai mulţi evrei, atunci? Ori mai mulţi ruşi de-ai lui Soljeniţîn? Păi, ne spune chiar Soljeniţîn – O zi din viaţa lui Ivan Denisov – unde nu pe Ivan (tratat ca un căcat, de paznici) îl acuză. Mai mult, îl mîntuieşte literar şi uman.
Ajung şi la „portretul în picioare”, cum numeşte LA figura lui Dorin Tudoran, aşa cum reiese din volumul „Eu, fiul lor”. Iată un român care s-a enervat (şi nu e singurul). Totuşi, pînă şi acesta (dimpreună cu ceilalţi ca el) sînt vinovaţi că nu s-au organizat într-o reţea de rezistenţă. Din care, sigur, ar fi făcut parte şi Hertha Muller, care atît aştepta – să o cheme cineva în organizaţia enervaţilor. Doar nu putea pleca dinspre ea organizarea, nu?
Oare de ce nu?
@) Daca_nu_nu
Si, pina la urma, parca e mai bine sa intri intr-o expozitie cu obiecte de valoare decit intr-una cu kitsch-uri!
Inteleg ca-l preamariti pe „fratele” Tudoran, dar sa va permiteti despre raposatul Mihai Botez asertiuni, de genul: „Că nu e un simplu turnător e limpede, nici măcar nu semnează cu pseudonim”, „Sub rezerva de a fi contrazis de documente ulterioare, eu aş îndrăzni s-o formulez şi pe cea a jocului dublu, a cîntatului la două mese”, „Poate că Mihai Botez s-a iluzionat că trage el pe sfoară ditai Securitatea prefăcîndu-se că îi face jocul”, „de la un punct încolo, parcă prefăcătoria devine prea naturală”, e mai mult decat MIZERIE MORALA si chiar IMPERTINENTA.
Degeaba incerci sa „dregi busuiocul” cu „Ca să vedem cum stau cu adevărat lucrurile, ar trebui totuşi să avem acces la acele dosare de negăsit!”, RAUL IMENS SI ABJECT FACUT memoriei lui Mihai Botez si al familiei lui e de neiertat.
Se va tine minte!
@) Ovidiu Simonca
…si ma simt in buna dispozitie, de asemenea cu cafeaua alaturi, simt nevoie sa extind, asa mai voevodal, urarea: Sanatate celor de fata si viitori!
Daca_nu_nu
Nici o suparare. Preferam numere dense, in care sa ai multe lucruri de citit, decit numere „apa de ploaie”. Intr-o saptamina, cit sta revista pe Internet, va fi timp suficient de lectura.
Dupa numarul de saptamina trecuta consacrat Hertei Muller, intentionam sa dam mai putin in aceasta saptamina. Dar a fost grozav dialogul Herta Muller-Gabriel Liiceanu, de la Ateneul Roman, ca sa nu facem un grupaj.
Va urez sa va iasa buna cafeaua.
Tocmai mi-am facut si eu una, iar tigari am destule.
Sanatate sa mai fie si „le-om duce toate”…
Sa-aveti pofta de citit si de cafea!
Ovidiu Simonca
@) LA
…cum bine vezi. Mai ales că, în articolele despre sosirea dnei Muller în România a şi fost pomenit dl Tudoran. Deci, alăturarea este onorantă şi pentru unul şi pentru celălalt. Numai că e uşor derutantă lectura, că nu ştii unde să te uiţi, ca într-o expoziţie cu piese de mare valoare, unde sari de la una la alta.
Acuma, dacă mă descurc, mă descurc. Dacă_nu_nu.
🙂
…v-am şi scris, domnule Şimonca. Deoarece ştiu foarte bine că lucrurile, împrejurările, evenimentele – şi calamităţile, Doamne păzeşte! – nu au răbdare cu noi, ci se declanşează la voia hazardului. Rostul omului este însă tocmai acela de a le găsi rânduiala. Am înţeles că, de data aceasta „aşa s-a întâmplat”, dar, decât să vorbesc pe la colţuri, am ales vorbitul pe faţă, de n-a fi cu supărare. Mă duc după ţigări – asta ca să vedeţi ce fată cuminte mă aflu – convinsă că, pe viitor, dacă suntem un pic atenţi, putem rândui întâmplarea.
Dacă_nu_nu.
P.S. Mi-a dat cafeaua-n foc…
@) Daca_nu_nu
…macar celor doi oaspeti ai editiei din aceasta saptamina le sta bine impreuna!
@) Daca_nu_nu, Ovidiu Simonca
Uneori, dau buzna evenimentele, aici cultural-politice, peste tine si trebuie sa le gestionezi, desi nu e usor. Cred ca e mai bine asa decit sa traim inr-o lume in care nu se intimpla nimic. Sper si eu ca vorbim despre niste cititori seriosi care vor sti sa-si duca munca lecturii pina la capat.
Evenimentele si cartile dau navala peste noi, asa s-a intimplat, sa le alaturam. O cafea, o tigara si cred ca puteti duce lectura grupajelor consacrate Hertei Muller si lui Dorin Tudoran pina la capat.
Va urez lectura placuta si staruitoare!
Ovidiu Simonca
…dar eu, în calitate de simplu cititor, dacă aş fi fost întrebată cum pot fi organizate aceste ultime două numere din „Observator Cultural” – ca norocul că nu m-a întrebat nimeni! – aş fi spus cam aşa: unul pentru Herta Muller, altul, distinct, pentru Dorin Tudoran. De ce? Pentru că fiecare îşi merită partea lui de atenţie.
Aşa – sine ira et studio – puşi laolaltă (nu că n-ar merita!), oricâtă bunăvoinţă ar reieşi din actul acesta, mi se pare o alăturare inegală, în defavoarea lui Dorin Tudoran.
Ce poate fi pus lângă un Nobel şi să rămână neumbrit?