Două lecţii despre privire

Pitagora credea că ochiul proiecta un fel de antenă subtilă şi foarte sensibilă care-i permitea să vadă. De-abia mult mai tîrziu parcursul a fost inversat şi, animată de o viteză considerabilă, dar nu infinită, lumina a pornit de la obiecte către ochii noştri. Jean d’Ormesson   Igor şi Grischka Bogdanov, Le Visage de Dieu, Editions Grasset, Paris, 2010, 284 p. Jean d’Ormesson, C’est une chose étrange à la fin que le monde, Éditions Robert Laffont, Paris, 2010, 314 p.   Iat-o, în sfîrşit, surprinzătoare şi majestuoasă! Lumina fericită a începuturilor! După Cobe şi WMAP, satelitul european Planck ne transmite de la distanţa ameţitoare la care se află în acest moment de Pămînt, 1. 420. 800 km (4,74 secunde-lumină), o imagine completă a Universului în care apare lumina fosilă a Big-Bangului. Vă invităm să o contemplaţi pe site-ul:http://public. planck.fr/allsky.php. Lux ecce surgit aurea!… Fizicianul german Max Planck, de la care satelitul european şi-a luat numele, spunea cu umor că întrebarea legată de originea lumii este „cea mai mare enigmă poliţistă din toate timpurile“. Pasageră sau obsesională, insondabilă sau insolubilă, ea are însă meritul, dacă nu de a ne conduce către certitudine, cel puţin de a ne deschide poarta secretă a unei […]