Ediţie revăzută. Fragment din romanul în curs de apariţie la Editura Curtea Veche

Prefaţă    Continuăm cît timp avem materie primă, indiferent ce şi cît ne costă, iată propoziţia pe care o aud în clipa asta la radio (23 ianuarie 2001, după-amiază, la ora două şi ceva, am uitat să notez minutele), e propoziţia lui Miklós Mészöly din romanul său intitulat Film, o aud acum, cînd după lungi „tergiversări“ m-am apucat, în sfîrşit, să scriu textul ăsta; parcă bătrînul meu confrate m-ar încuraja, m-ar stimula întrucîtva, puţin dezamăgit că am nevoie de acest îndemn, că nu sînt capabil s-o fac singur. Acum, orice ajutor ar fi bine-venit. Şi tocmai acum sînt atît de singur, cum n-am mai fost niciodată. (Văd deja – cred – că strădania mea permanentă de a evita autocompătimirea este inutilă.) Aş dori ca această carte să fie citită exclusiv de cei care au citit Harmonia cælestis. Fireşte, cititorul face exact ce vrea, n-am să-l implor. Deşi… o să vedeţi, în timp ce scriam textul de faţă, mai exact pe parcursul întîmplărilor, aş fi fost de multe ori în stare de orice; implorarea e un minimum. Aş continua cu dragă inimă să fac pe misteriosul, dar nu se poate. E şi asta o muncă. În toamna anului 1999, l-am rugat […]