Eseu despre onoare

„Un inventar al purtărilor onorabile, în trei epoci literare“, eseul Si­mo­nei Vasilache stîrnește imediat simpatia cititorului, fie și numai prin tematica aleasă și titlul incitant. O carte care valorifică semnificațiile diferite ale conceptului de onoare în literatura română, de la Alecsan­dri sau Coșbuc, trecînd prin cei doi Caragiale, la Camil Petrescu, Eliade și Hortensia Papa­dat-Bengescu, de la romantism la modernitate, Cinstite obraze, moftangii și domni cîștigă prin originalitate, prin ineditul tematicii și nu în ultimul rînd prin stil. Frazele scurte, percutante nu au tonul supărător al unor sentințe, ci siguranța ideilor asumate. Stilul abrupt, ritmul susținut, mobilitatea ideilor constituie principalele atuuri ale cărții, caracteristici necesare, de altfel, unei întreprinderi de acest fel. Cum acest tip de demers e astăzi, în spațiul cultural românesc, mai degrabă o rara avis, eseul merită cu atît mai multă atenție. Fără pretenții de exhaustivitate, acesta nu epuizează nici repertoriul operelor care s-ar fi pretat la o astfel de analiză, nici semnificațiile conceptului de la care pornește, făcîndu-l nu o dată pe cititor să își pună întrebări legate de eșantioanele literare alese spre exemplificarea diferitelor înțelegeri ale onoarei în literatura română. Coerența cărții e dată însă de viziunea unitară a autoarei, care stăpînește bine materialul ales […]