Estetica papilelor gustative: de la bucătărie la filozofie

Aţi luat vreodată „lecţii de întuneric“? La un Darkness Course organizat în Siikaniemi (Finlanda) „am petrecut“, povesteşte Mădălina Diaconu, „împreună cu un grup restrîns o seară și o noapte într-o clădire necunoscută, pe care a trebuit s-o descoperim într-un întuneric cvasitotal, «orbeşte», pe pipăite sau folosindu-ne de auz şi miros“. Și pentru ca tenebroasa prelegere să fie completă, „tot acolo“, continuă ea, „am servit cina în întuneric, pe care trebuia, evident, mai întîi s-o «descoperim» şi s-o servim conform explicaţiilor ghidului“ (p. 192). Sîntem deja aruncaţi în plină „acţiune“ artistică. Un întreg ambient senzorial aşteaptă să fie descoperit şi interpretat. Numai că, în loc să dai tîrcoale unui ansamblu sculptural sau să-ţi laşi ochii în voia liniilor de fugă ale unui tablou, de data aceasta ajungi să dibuieşti pe nevăzute după contururi, mirosuri, ecouri şi gusturi. În loc să peripatetizezi prin pinacoteci luminoase, bîjbîi lipsit de perspectivă, dar cu simţurile alerte şi deschise pentru experienţe inedite. Răzbunarea simţurilor „inferioare“ Este sau nu „artă“ o „acţiune“ în care iei masa într-o obscuritate completă, ghidat eventual de un nevăzător, așa cum s-a întîmplat în experimentul pus la cale de artistul parizian Michel Reilhac, cu puţini ani înainte de întîmplarea relatată mai sus? […]